Ghermanii politichiei românești

Acest articol nu este despre germani, deși politichia română nu duce lipsă de personalități cu origine săsească precum Johannis sau Helvig, ca să amintesc doar două nume, ci despre Ghermani.

Mi-am amintit de Oliviu Gherman odată cu decesul MS Regele Mihai, a cărui consoartă Ana ar fi fost insultată de liderul FSN după revoluție. Cât despre celălalt, pe jurnalistul Sabin Gherman l-am văzut pentru prima dată pe viu la dezbaterea despre presa locală de luna trecută, unde a fost invitat de către APPC.

Culmea este că cei doi, între care nu este, aparent, nicio legătură, au activat în aceeași perioadă la Universitatea din Craiova, unde Oliviu Gherman a fost profesor, iar actualul jurnalist a absolvit cursurile Facultății de Litere, secția română-franceză. Cum Sabin Gherman este născut în 1968, a fost student probabil începând cu 1987, iar Oliviu Gherman, deși cu origini clujene, a predat acolo din  1966, de la înființarea Univerității craiovene.

Din 1972 a fost chiar decan, până în 1974, al Facultății de chimie, iar după 1974 s-a mutat la departamentul de fizică. Aparent, nicio legătură între cei doi – dar de ce să meargă un mureșean ca Sabin Gherman în Craiova la litere și nu la Cluj, dacă n-ar fi avut vreo afinitate? Dar nu vreau să-i fac acum biografia, mai ales că nu i-am urmărit vreo emisiune, nici nu-i sunt fan. Despre conexiunile sale politice știu doar că este văr cu actualul deputat ALDE Steluța Cătăniciu.

L-am receptat mult mai târziu; când își publica la Cluj, la vârsta de 30 de ani, manifestul M-am săturat de România, eu aveam vreo 27, îmi deschisesem o mică firmă în Alba Iulia și mă pregăteam să-mi întemeiez o familie. Deși situat la doar 99 de km, Clujul mi-era atunci foarte departe.

30 de ani mai târziu, articolul său din Monitorul nu mi se mai pare cine știe ce provocare. Cam aceleași idei le avea și Cioran despre valahizarea Ardealului: în loc să tragă după ea vechiul regat, să-i aducă ceva din organizarea ei, din sistemul de valori central-europene, fosta provincie austro-ungară avea să preia, mai degrabă, din metehnele regatului.