Patriotismul la români

 

Într-un articol anterior am evidențiat că, statistic, ardelenii au o părere mai bună despre ei decât ceilalți români, poate și datorită istoriei lor. Românii sunt cu toții cam la fel de săraci, dar spre deosebire de restul provinciilor, ardelenii și bănățenii sunt mai mândri – inclusiv de sărăcia lor! Legat de statistica făcută de institutul său IRES, așa cum remarca spre finalul raportului și sociologul Vasile Dâncu: vorbim des despre patriotism, fără să și spunem ceva esențial.

Reușim să ne punem însă etichete unii altora. Pentru cei mai mulți români, este destul de greu să spună în ce constă adevăratul patriotism. Multi cred că dacă se îmbracă în straiele tradiționale pe care le mai au, când ascultă la maxim muzica populară, ori în momentele în care își amintesc poezii de suflet sau cântă cântece – atunci sunt patrioti. Alții cred că ești patriot câtă vreme îți plătești impozitele, în rest poți să crezi ce vrei.

Politicienii, de asemenea, consideră că este de ajuns să țină un discurs în care să confiște familia de cuvinte mari Patrie – patriot – patriotism. Culmea este că asemeni cetățenilor din provincii, și diversele grupări ce se revendică de la tematica patriotică au început să își atribuie reciproc etichete. Rezultatul? Cetățenii încă atinși de fiorul patriotic, mândri de apartenența lor la comunitatea românească (fie că este cea ardelenească ori bănățeană, că se duc sau nu la Alba Iulia de 1 Decembrie ori își scot au ba steagul tricolor pe balcon), s-au retras unul câte unul din viața civică, fiindcă nu se mai recunosc într-o Patrie confiscată de alții în numele lor.

Una dintre consecințele acestei reacții de retragere din spațiul public este și tot mai slaba participare la vot. Scriitorul cu rădăcini ardelene Sergiu Crăciun a scris și publicat la Cluj o carte cu titlu interesant: De unde începe Patria? Scrie el acolo că în efortul său de a învăța limba română, a vrut să vadă un Abecedar românesc – pentru că de acolo consideră el că începe Patria, de la grai. Extrapolând, de unde începe și unde se termină Patria? Putem confirma că ea începe de la primele cuvinte rostite în familie, de la vorbele schimbate cu ceilalți membri ai comunității, pe stradă, la servici și la biserică, și tot cam pe-acolo se termină: la discursul politicianist.

Cetățenii acestei țări își pierd (dacă nu și-au pierdut deja) patriotismul în spatele refuzului de a participa la marele circ social făcut de „patrihoții” și penalii României. Opinia publică are nevoie azi mai mult ca niciodată de atitudini și luări de poziție clare și argumentate din partea personalităților culturale, nu de ironii, exerciții de stilistică ori calambururi. Iar intelectualii publici cu limbi moi, obișnuite cu finețea dosului de politician român, ar cam trebui să-și recapete simțul limbii – sau să se ducă la origini, ca să-l regăsească. Alegerile din Franța au transmis un semnal destul de clar în acest sens!

În final, am să notez remarca unui cititor de pe un grup de facebook: eu cred că patriotismul începe în momentul în care începi să te comporți în asa fel încât nu doar tu, ci și alții să fie mândrii de tine, de faptul că ca ești din România. Păcat că nu toți văd așa!