Literaturizarea istoriei la Boia

Apropos de articolele scrise de Lucian Boia, ultimul fiind comentat chiar aici pe ardeal.today, academicianul Andrei Marga comenta acum ceva ani pe Ziua de Cluj despre această tendință de „literaturizare” a istoriei noastre:

Se face istorie lejeră, de speculație, uneori doar de conotare a unor cuvinte, în loc să se intre în profunzimea factuală a perioadelor și momentelor istorice spre a reconstitui straturile istoriei efective, grele de conținut.

Măcar Neagu Djuvara își numea prima carte de acest gen publicată la noi drept o Istorie (pre)scurtată și povestită celor tineri (la O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, Humanitas 1999 mă refer), adică recunoștea un anume generalism (încercare de a rezuma) și infantilism narativ al genului. Însă cum ea a avut succes, modelul a fost preluat de scorțosul istoric Lucian Boia, care poate motiva că-și provoacă astfel cititorii la reflecție.

Este drept că istoriografia română de inspirație proletcultistă vedea peste tot, asemeni comuniștilor cu lupta proletariatului, doar argumentele „latiniștilor”. Se prea poate că mai multe argumente și izvoare istoriografice să merite să fie luate în seamă, chiar dacă – sau mai ales când – se bat cap în cap.  Se pare că oamenii învață mai multe din conflicte, de aceea și marele succes al filmelor și pieselor de teatru, care dramatizează operele literare în scenarii și drame ce scot în evidență conflictele dramatice, și abia apoi idei și personaje.

Apropos de cărți, De ce este România altfel? este prezentată drept una din cele mai bine vândute (și furate!) publicații ale sale. Ea a fost publicată spre sfârșitul lui 2012, sub influența întâmplărilor (psihodramei, zice dl. Boia) politice din vara acelui an, care i-a lăsat impresia că „țara e defectă”:

Ceva nu merge în România, și nu doar sus, în clasa politică, și nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem?

se întreabă dl. Boia. Și tot domnia sa își răspunde:

Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă același lucru.