Locuri de pelerinaj creștin

Ierusalim, Roma și Santiago sunt cele mai mari locuri de pelerinaj creştin. Anual, la Santiago de Compostela ajung pe jos 200.000 de pelerini şi în jur de 3 milioane de turişti de pe toate continentele.

În inima orașului din nord-vestul Spaniei tronează catedrala catolică a Sfântului Iacob, aceasta din urmă fiind oarecum și punctul de final al pelerinajului catolic. Catedrala din Santiago de Compostela păstrează rămășițele Sfântului Iacob.

Și Ardealul are locurile sale de pelerinaj, care poartă pașii creștinilor ortodocși și catolici.

La Mănăstorea franciscană de la Şumuleu-Ciuc liturghia de Rusalii se oficiază la un altar în aer liber așezat pe dealul Şumuleu. Traseul către locul procesiunii este deschis de cordonul oficial, format din preoţi şi pelerini, care poartă Laborumul – steagul sfânt al Şumuleului. Alt loc de pelerinaj catolic este Mănăstirea Maria Radna din Lipova, Arad –  principalul loc de pelerinaj din Dieceza de Timișoara.

Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara, locul unde se află mormântul părintelui Arsenie Boca, este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj ortodox.

Pelerinajul la această mănăstire, în special la mormântul părintelui, se desfăşoară tot timpul, indiferent de anotimp sau de o anumită sărbătoare calendaristică. Totuși, vara sunt cei mai mulţi credincioşi care vin să se reculeagă aici.

Deşi nu a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, părintele Arsenie Boca se bucură de o evlavie deosebită în rândul oamenilor care îl consideră „sfânt – făcător de minuni”. Mănăstirea Prislop a fost ctitorită în secolul al XIV – lea, de către Sfântul Nicodim. Acesta a copiat la Prislop, „Tetraevangheliarul” slavon pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti.

În fiecare an, de Adormirea Maicii Domnului, mănăstirea Nicula este locul unde zeci de mii de pelerini vin să se închine Fecioarei Maria. Se păstrează încă tradiţia ca oamenii din diferite sate ardelene să vină în pelerinaj, pe jos, până la acest loc. De asemenea, aici este obiceiul înconjurării în coate şi genunchi a bisericii de lemn din centrul complexului mănăstiresc.

În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. „Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşean, cu hramul „Sfânta Treime”, datată 1552.

Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe”, se arată în istoricul aşezământului monahal.