Dar România?

Iată care sunt, în opinia de acum un deceniu a lui Jacques Attali, cele trei motive fundamentale pentru care “România n-a reuşit niciodată să devină o putere dominantă în Europa” (din ultimul capitol al cărții sale Scurtă istorie a viitorului, reeditată recent de Editura Polirom. Iaşi 2016, traducerea Mihai Ungurean):

“Pe de o parte, România a privilegiat întotdeauna agricultura, industriile alimentare, renta funciară şi interesele birocratice legate de acestea, în detrimentul industriei, al profitului, al mobilităţii, al inovaţiei şi al tehnologiilor dezvoltării. Ulterior, România a trăit mereu în nostalgia unui trecut preamărit, în respectarea castelor sale birocratice, reconstituindu-le la nesfârşit.

Pe de altă parte, România a neglijat mereu să-şi creeze o forţă navală, o marină militară şi comercială suficient de puternică. Nu a ştiut să dea prioritate dezvoltării unui port, deşi bazinul agricol şi industrial adiacent ar fi putut s-o facă să devină inima Mării Negre (…).
În sfârşit, nu a reuşit să formeze, să suscite şi nici să primească o clasă creativă suficient de numeroasă: nu a pregătit niciodată destui marinari, ingineri, cercetători, întreprinzători, comercianţi şi industriaşi; nu a atras niciodată destui savanţi, bancheri şi creatori de întreprinderi, ci doar teoreticieni şi artişti plătiţi de putere, precum şi administratori însărcinaţi să sintetizeze şi să administreze, dar niciodată să-şi asume riscuri”

Lasă un răspuns