Răvășitul oilor în Ardeal

Tradiția în mocănime este ca răvăşitul oilor să se facă pe la mijlocul lui septembrie, de Ziua Crucii. Însă, când nu este suficientă brânză pentru a fi împărţită la oameni, în unele sate se mai înaintează în toamnă cu două-trei săptămăni. La Săcele, tradiționalul obicei de alegere a oilor are loc chiar în acest weekend.

Oile care au fost date primăvara la cioban, după ce se întorc de la munte, în scurtă vreme se „răvăşesc”, adică se împart stăpânilor de drept. Pentru asta se merge la stână şi se aleg din ciopor, cu scopul de a vedea care lipseşte şi care nu. Dacă lipsesc, le plăteşte ciobanul care a avut grijă de ele peste vară. Sigur că oaia este plătită la preţul de toamnă, şi nu la cel de primăvară, când s-a făcut urcatul la munte.

Există şi varianta ca ciobanul să dea la schimb o oaie de-a lui. După răvăşit, oile nu se mai dau la acelaşi cioban, ci se formează turme mai mici şi se dau la ciobanii „de toamnă”, la unii intermediari, până dă prima ninsoare mai sănătoasă. Abia la prima zăpadă se duc acasă, iar proprietarii lor încep să le dea să mănânce din propria ogradă.

Tot la răvăşitul oilor se împarte şi brânza de peste vară, căci cei care dau oile la ciobanii de toamnă nu mai cer acestora și brânză. O oaie dă cam 10-12 kg de brânză pe an, cam 3 kg de brânză de burduf  şi 1,5 kg de urdă. Brânza de burduf se face doar sus la munte, unde aerul este mai rece, ca să poată ţine până toamna.

Cu timpul, localnicilor li s-au alăturat tot mai mulți turiști veniți de la mare distanță, unii chiar cu rulotele, ca să asiste la această tradiție a mocanilor.  Se săvărşește astfel ultimul act al transhumanţei. La final, oamenii îşi iau mioarele, brânza şi urda şi se risipesc pe la casele lor, în aşteptarea iernii.

Lasă un răspuns