Klausenburg și Weissenburg

Consultând o hartă a Austro-ungariei din sec. XVIII (disponibilă pe Wikipedia) mi-a atras atenția sonoritățile diferite din denumirile orașelor transilvănene: Klausenburg și Weissenburg versus Hermannstadt și Kronstadt.

Nu-ți trebuie prea multe cunoștințe de germană (sau le poți folosi pe acelea împrumutate în graiul ardelenesc) pentru a distinge între burg și stadt. Sufixul stadt din denumirile săsești ale Sibiului și Brașovului sugerează că aceste localități erau considerate mai degrabă orașe, în vreme ce Alba și Clujul au acel sufix burg care sună aproape ca un diminutiv: orășel sau mai degrabă târg(ușor).

Din câte am citit până acum, istoricii nu s-au pus de acord care sunt cele 7 burguri din componența Siebenbürgen: există opinii diferite asupra statutului pe care l-au ocupat așezările săsești care au alcătuit inițial numele Septem castra, deoarece lipsesc dovezi scrise în acest sens. Probabil că este vorba de orașele fortificate:

Să remarcăm încă un burg (Sighișoara) alături de Cluj și Alba Iulia, care este în toate cele trei cazuri echivalentul sufixului maghiar vár, ce desemnează cetate întărită. Faptul că Weissenburg nu apare printre cele șapte se explică prin faptul că a fost oraș episcopal (creștin), înainte de a deveni capitală de principat.

Sărind peste perioada medievală în care s-au ridicat aceste cetăți componente ale Transilvaniei (care era doar o regiune, un pământ crăiesc), până spre Renaștere și apariția principatului independent, două burguri (cetăți) și un oraș și-au disputat statutul de capitală a lui: Alba Iulia, Sibiul și Clujul. Depinde unde stabilim începutul istoriei, sau care parte a ei focalizăm ocheanul invers al celui interesat de trecut: cea de sfârșit de Ev Mediu – început de Renaștere, pe care o știm doar din cărțile vechi, sau cea recentă ale cărei urme încă le mai vedem.

Imagine-veche-a-Palatului-Principilor-din-Alba-IuliaPrincipatul Transilvaniei a debutat la 1540 sub Ioan Sigismund, fiul voievodului Zapolya dintre anii 1526 și 1540 – Szapolyai János.

Iar prima capitală a principatului independent, la început cu discretă influență, mascată de plata unui aproape nesemnificativ tribut, dar mai apoi sub fățișă suzeranitate turcească, a fost Gyulafehérvár = a lui Iuliu albă Cetate, ori Cetatea Albă a lui Iuliu, devenită azi Alba Iulia.

Istoriografia română și cea maghiară nu prea s-au pus de acord nici cine, și nici ce era Iuliu (zis și cel Bătrân, tatăl marelui rege Ștefan I). Era maghiar ori pui de dac – Șarolta, mama sa, ar fi fost de origine dacă? Și dacă era maghiar, atunci cum de îl chema Iuliu(s) și nu Gyula, iar pe tatăl său, Ladislaus?

Palatul-PrincipilorAșadar, Alba-Iulia își revendică statutul de primă capitală a principatului independent al Transilvaniei în perioada Renașterii – cea mai glorioasă a istoriei sale. În acea perioadă de așa zisă toleranță religioasă a Transilvaniei, între 1545 și 1570, numeroși sași părăseau Clujul, datorită conflictelor inter-confesionale legate de introducerea doctrinei unitariene.

Restul de sași rămași în oraș au fost asimilați de populația maghiară, orașul devenind un centru al nobilimii și intelectualității ungare. Principele Gabriel Bethlen își stabilește provizoriu curtea la Sibiu, până la debutul lucrărilor de reconstrucție a palatului princiar din Alba Iulia, majoritatea meșterilor din breslele clujene primind comenzi profitabile. În perioada 1616-1617 pietrarii clujeni sunt plecați la Alba cetate a principelui luminat, beneficiind de comenzi semnificative cu această ocazie și sticlarii, zugravii, constructorii și fabricanții de vopsele clujeni.

Cluj-Napoca_at_1759_(by_Janos_Szakal)Sărim peste aproape două secole de istorie și, la sfârșitul secolului XVII, odată cu Tratatul de la Karlovitz din 1699, Clujul devine parte a monarhiei habsburgice, intrând sub dominație austriacă. Abia din 1790 până în 1848 și apoi din nou în perioada 1861 – 1867, Clujul ajunge și el capitala Marelui Principat al Transilvaniei din cadrul imperiului austriac. Înfrângerea revoluției de la 1848 duce la instaurarea regimului absolutist.

În urma Ausgleich-ului (compromisului) prin care este constituită Austro-Ungaria în 1867, Transilvania este reintegrată în Regatul Ungariei, dar capitala se mută la Sibiu, pentru a exista o influență austriacă mai mare asupra autorităților. Acestea sunt urmele istoriei, pe care prea puțini le mai cunosc…

Cluj sau/și Napoca?

Lucian Boia, un veritabil Darth Vader al istoriografiei românești, lovește din nou! În ultimul său articol publicat pe contributors.ro, și anume Varză à la Cluj-Napoca, acesta își folosește cunoștințele istorice în folosul unei „contra-istorii” antipatriotice și comerciale. Desigur, cărțile sale vin cu o perspectivă mai puțin abordata în Romania, de ex publicarea statisticilor compoziției etnice din Romania dinainte de 1859 sau 1918, sau cât de nu tocmai pur românesc era Bucureștiul până pe la 1800 (asta pentru cei care nu știu că în Budapesta de pana la 1900 ungurii abia ajungeau la 50%).

Domnul Boia a scris și cărți de ceva valoare (Mitul democrației – publicată în Franța sau Germanofilii) dar în ultimii 7-10 ani publică pe bandă rulantă orice se vinde: de la istorie, la sociologie și pana la SF. Mai publică 2-3 cărți pe an, cum face domnul Boia, doar cei care trăiesc și vor să iasă mai repede de la pușcărie! Așa cum se poate remarca, scrierile sale se situează în tot spectrul publicistic, așadar o nouă apariție sau găselniță este greu de încadrat: studiu istoriografic, panică morală fără bază factuală sau contra-istorie facilă?

Cluj și/sau Napoca este o falsă alegere. Dacă spunem clujeni și nu cluj-napoceni, nu este pentru că sună nefiresc napoceni sau combinația, ci din simț al limbii, din comoditate de auz. Aceeași care ne face să spunem doar „bistrițeni” și nu bistriț-năsăudeni, sau „râmniceni”, nu râmnic-sărăteni. Excepția care confirmă regula este albaiulieni, și asta doar pentru că albeni sau albanezi te poate duce în direcții greșite. Latina nu a fost doar limbă de cult ci, în majoritatea țărilor catolice, și limba cancelariei multor duci, principi sau regi, care aveau slujbași învățați la școlile catolice. Multe inscripții latine sunt încă prezente în Germania și Franța, ca să dau doar două exemple din Europa, pentru că romanii au fost exportatorii unei civilizații. De care noi chiar nu avem a ne rușina!

Hello world!

Bine ați venit pe Ardealul azi! După cum observați, situl este recent înființat și face parte din grupul de presă independent „Știri din Ardeal”, alături de cluj.pro, alba.today, cluj.buzz, brasov.today și oradea.today.

După o perioadă de test, toate aceste domenii vor redirecta spre ardeal.today. Dacă doriți să vă afiliați / să deveniți corespondenți de presă la acest nou grup, vă rugăm să ne trimiteți datele dumneavoastră pe adresa de mail: redactia@cluj.pro