Vinituri sau zinituri în Ardeal

Am ajuns în articolul de aici la administrația locală de pe Somelul Mic. Ca o paranteză, să amintim că originea cuvintelor „vinituri” sau „zinituri” ar fi invazia evreilor din sec. XVIII-XIX – o spune dr. Raluca Tomi (2005: 85). Revenind, pot să afirm despre ceea ce se întâmplă în marele Oraș de pe Someșul Mic că nu este, nici pe departe, pe măsura bugetului uriaș pe care îl are an de an la dispoziție.

Primarul Boc o fi făcut ceva mai mult decât a făcut primarul Funar (vopsit și revopsit bănci, bani la biserici), plus câte ceva din ce n-a făcut predecesorul său (asfaltări de străzi pe centru, investiții, Tetaroame).

Dar acum trebuie să vină să repare (alt)cineva întârzierile din epoca Boc (asfalt și pe la periferie, o centură sau măcar ocolitoare a orașului, mai puține autorizații de construire și mai multe parcuri, poduri, supratraversări de cale ferată, etc).

Întrebarea care se pune este cu cine, cu ce oameni faci tu investiții deștepte, într-un oraș incapabil să-și sincronizeze măcar semafoarele? Pentru că atitudinea din feudalismul primitiv dacă nu-ți convine, pleacă nu face altceva decât să îndepărteze oamenii bine intenționați și să rețină în oraș doar yesmenii, adică o masă electorală bună de manevră, dar incapabilă când vine vorba de autoguvernare sau de activități complexe.

Se vorbește de IT-iști, dar știți cum îi numesc (în glumă, desigur) patronii lor – când vine vorba de angajați, pe terasele de la Engels? Pocnitori. O altă idee la fel de nocivă circulată prin spațiul public este cea a supremei alegeri: lumea n-a ieșit la vot, de-asta se întâmplă ce se întâmplă acum. Ca și cum e suficient ca tu SĂ ALEGI între tătucul cel bun și tătucul rău și totul va fi bine. O altă prosteală în masă, cum ar veni:

Voi stați cuminți acolo și faceți o singură alegere (în tăcere, dacă se poate) că dup-aia știu alții ce-i mai bine pentru voi.

Și culmea că și prosteala asta funcționează, iar triburile se aliniază 4 ani pro și contra tătucilor și mămucilor. Nu spune nimeni că sistemul de vot încurajează partidele mari, triburile, și nu permite accesul „viniturilor” – păi, cum să schimbi regulile în timpul jocului? Așa că roata se învârte tot așa cum am stabilit, iese ba USL-ul roșu, ba cel galben sau albastru, șamd. Lăsând politica la o parte și revenind la problema viniturilor, să vedem ce mai zic și alții:

Mai circulă o vorbă despre vinituri, cum că „poți să scoți un om din Zalău, dar nu scoți niciodată Zalăul din oameni”. Adică indiferent ce faci și cum te dezvolți departe de casă, originile rămân – asta ca o glumă mai mult sau mai puțin inocentă. „Personal, nu m-am simțit în niciun moment discriminată, acuzată, afectată de originile mele non-clujene. Orașul acesta e fenomenal pentru că-și are oamenii lui și pentru că a îmbrățișat cu deschidere oamenii veniți din alte zone” – spune Patricia Labou.

Cred că, în contextul actual, doar oamenii răuvoitori sau plictisiți de viață mai pot arunca vorbe acuzatoare viniturilor. În mediile în care eu mă învârt, oameni dintr-ăștia închistați nu există. Și, în plus, ce faci rău sau bine pe lumea asta nu ține de faptul că te-ai născut în cartierul Mănăștur (da, Cluj)  sau în cartierul Porolissum (Zalău).

În contrast cu bunul-simț al Patriciei, există destule clujence născute și crescute în frumosul Cluj care-și mai caută încă puritatea „rasială” pe internet, trăind probabil cu impresia funariotă că orașul s-a dezvoltat singur, cu clujenii neaoși – iar restul au venit doar să profite și să paraziteze locurile de parcare.

Și sibienii au aceleași stereotipii de limbaj, afirmă jurnalistul Dumitru Chiseliță de la Tribuna: „Noi nu le zicem vinituri, ci Venetici”  când am mai criticat aspecte ale Sibiului am fost trimis de băștinoși (nu e eroare de typing, BASTINOSI este) la Bucuresti, Rm. Valcea, Dragasani, Craiova, Slatina, sau mai nou la cele aflate în trend: Teleorman, Videle… Sloganul lor este:

GRANIȚA la Turnu` Roșu!

Acum mai nou mi se neagă și faptul că aș fi născut în Sibiu, dacă îndrăznesc să critic ceva. Răzvan Giula: E aproape fascinant, dacă nu ar fi perfect explicabil, cum Clujul și Timisoara au exact aceleași teme de discuție 

Vom ajunge mai repede la Budapesta decât la București

Ungaria va putea accesa fonduri europene în valoare de 265 de milioane de euro pentru a construi ultimul tronson al autostrăzii M4 care urmează să lege Budapesta de frontiera cu România, a anunţat azi Corina Creţu, comisarul european pentru Politică Regională, potrivit agenţiei MTI.

Proiectul vizează construirea autostrăzii dintre oraşele Berettyóújfalu şi Nagykereki, ultima secțiune care lipsește pentru o conectare unitară la granița României. Punctul de pornire este la joncţiunea cu autostrada M35 Debrecen-Berettyóújfalu, care este în prezent în construcţie.

Distanța de 415 km între Cluj și Budapesta se parcurge acum în 6 ore, în condițiile existenței unui singur tronson de autostradă (Budapesta – Újhartyán, 43 km pe M5), atât A3 cât și M4 fiind încă în lucru. Distanța de 455 de km între Cluj și București se parcurge ceva mai repede, în aproximativ 5 ore, chiar dacă este cu 10% mai mare.

Aceasta se întâmplă datorită tronsoanelor de autostradă Sebeș – Sibiu (60 km) și Pitești – București (100 km), însă odată cu construirea autostrăzii M4 și completarea A3 spre Oradea se pare că Budapesta va deveni mai accesibilă pentru clujeni decât Bucureștiul. Un alt semn al interesului Budapestei pentru legăturile terestre cu Clujul este și afirmația din luna martie a ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto, privind linia de cale ferată de mare viteză Budapesta – Cluj, căreia guvernul ungar i-ar fi alocat 3,2 milioane de euro pentru pregătirea studiului de fezabilitate.

Aceste investiții vor avea cu siguranță și consecințe economice, conexiunile rapide pe căi ferate și autostrăzi facilitând un schimb de mărfuri mult mai rapid, ceea ce va dezvolta întâi comerțul iar apoi, cu siguranță, și serviciile turistice între cele două orașe. „Având în vedere cooperarea economică extrem de strânsă dintre Ungaria și Romania, înființarea a cât mai multor legături de transport posibile este în interesul reciproc al ambelor țări”, arăta comunicatul remis agenției oficiale ungare MTI de către ministerul condus de Peter Szijjarto.

Dacă apreciați ce/cum scriu, mă puteți susține cu 1 RON* pe Patreon (ce, doar Mălin Bot să aibă cont aici și să facă jurnalism independent?)


* – nu există opțiunea de 1 RON, suma minimă e 1 USD, sorry.

Locuri de pelerinaj creștin

Ierusalim, Roma și Santiago sunt cele mai mari locuri de pelerinaj creştin. Anual, la Santiago de Compostela ajung pe jos 200.000 de pelerini şi în jur de 3 milioane de turişti de pe toate continentele.

În inima orașului din nord-vestul Spaniei tronează catedrala catolică a Sfântului Iacob, aceasta din urmă fiind oarecum și punctul de final al pelerinajului catolic. Catedrala din Santiago de Compostela păstrează rămășițele Sfântului Iacob.

Și Ardealul are locurile sale de pelerinaj, care poartă pașii creștinilor ortodocși și catolici.

La Mănăstorea franciscană de la Şumuleu-Ciuc liturghia de Rusalii se oficiază la un altar în aer liber așezat pe dealul Şumuleu. Traseul către locul procesiunii este deschis de cordonul oficial, format din preoţi şi pelerini, care poartă Laborumul – steagul sfânt al Şumuleului. Alt loc de pelerinaj catolic este Mănăstirea Maria Radna din Lipova, Arad –  principalul loc de pelerinaj din Dieceza de Timișoara.

Mănăstirea Prislop din judeţul Hunedoara, locul unde se află mormântul părintelui Arsenie Boca, este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj ortodox.

Pelerinajul la această mănăstire, în special la mormântul părintelui, se desfăşoară tot timpul, indiferent de anotimp sau de o anumită sărbătoare calendaristică. Totuși, vara sunt cei mai mulţi credincioşi care vin să se reculeagă aici.

Deşi nu a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, părintele Arsenie Boca se bucură de o evlavie deosebită în rândul oamenilor care îl consideră „sfânt – făcător de minuni”. Mănăstirea Prislop a fost ctitorită în secolul al XIV – lea, de către Sfântul Nicodim. Acesta a copiat la Prislop, „Tetraevangheliarul” slavon pe pergament împodobit cu frontispicii şi miniaturi, care se păstrează la Muzeul de Artă şi Istorie Naţională din Bucureşti.

În fiecare an, de Adormirea Maicii Domnului, mănăstirea Nicula este locul unde zeci de mii de pelerini vin să se închine Fecioarei Maria. Se păstrează încă tradiţia ca oamenii din diferite sate ardelene să vină în pelerinaj, pe jos, până la acest loc. De asemenea, aici este obiceiul înconjurării în coate şi genunchi a bisericii de lemn din centrul complexului mănăstiresc.

În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. „Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşean, cu hramul „Sfânta Treime”, datată 1552.

Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe”, se arată în istoricul aşezământului monahal.

Conversații aprinse între ardeleni

Întâmplările din ultimele zile au readus în discuție povești vechi între ardeleni. Interesant e că fiecare le interpretează în felul său 🙂 Să nu îmi spuneți că încă n-ați aflat care-i baiu? Cică ardelenii stau calmi, dar până și Cabral e negru de supărare (sic!).

Treaba stă cam așa: o firmă de găzduire web din Ardealrămâne fără curent, și odată cu ea, vreo câteva sute de bloggeri, mai mult sau mai puțin celebri: Groparu, Cabral, Eftimie, Nebuloasa, Gaben, TvDece, Alex Mihăileanu mai postau din când în când câte-un articol de apreciere la adresa celor care le țineau situl on-line când aveau câte-un spike și nu se făceau de rușine.

Radu Băzăvan aka Groparu a făcut azi o confesiune: în 2016, i-am scris jupânului de la WebFactor* (unde-mi este găzduit blogul) cu cererea de a-i plăti, chiar și retroactiv (deși m-am ferit, hiclean, de cuvântul ăsta în mailuri), hostingul pentru groparu.ro.

Omul m-a refuzat, așa că am făcut ce-am știut eu mai bine: nu numai că am donat suma unei cauze umanitare (Blogul Zolty Bogata), dar L-AM FĂCUT ȘI PE EL SĂ DONEZE. Așadar, nu sunt numai beneficiar ar hosting-ului gratis, ci i-am și făcut de bani! #blogging

#învățațidelaseniori #pișcotsuprem Îmi planificasem să repet figura în 2017; dar, în imensa mea amnezie, n-am mai apucat, că finalul de an a fost roller coaster; însă am avut eu grijă să compensez singur. PS: Sper să nu se supere pe mine că public pe FB o discuție privată, voi să nu faceți ca mine.

Interesant e că „jupânul” își amintește altceva, cum că dumnealui l-ar fi îmboldit pe  gropar să doneze unei cauze umanitare bănetul care i se cuvenea, și că a fost singurul cu atitudinea asta, de a încerca să-i facă un virament. Și că tare îl bate așa un gând să-i ardă pe mulți. Atunci treaba suna ca o amenințare, acum i-a ieșit, chit că involuntar. Și uite așa blogosfera s-o fi-nvățat că nimic nu-i gratis, sau dacă-i gratis, are costuri ascunse.  Ñò bíñe.

*Firmă cu reclamă gen: începand cu 2008 Webfactor este Parallels Platinum Partner, cel mai mare producător de software de automatizare pentru hosting si virtualizare de servere. … de backup profesionala si a da posibilitatea clientilor ca, in caz de evenimente neplăcute, sa aiba la dispozitie optiunea de a restaura datele lor fara a pierde ceva.

 

Turism în Transilvania

Agitație mare pe litoralul românesc de 1 mai, în special la cluburile de fitze din Mamaia. În special la Nuba Beach Club, inaugurat chiar la debutul mini-vacanței, unde au fost invitate numeroase vedete, sosirea acestora provocând și incidentul cu elicopterul prezentat în programele TV de știri.

O altă știre susține că s-a comandat o sticlă de șampanie de 100.000 euro, însă cluj.buzz anunța că era expirată:  a fost de fapt o acţiune de marketing a cluburilor. ANAF a declarat că de 1 mai nu s-a vândut nicio sticlă de şampanie cu valoarea aceasta.

Totuși, pentru o sticlă de şampanie de 6 litri, un turist turc a plătit 50 de mii de lei. Probabil că de aici s-a rostogolit gogoașa banilor sparți în cluburile de fiţe din Nordul litoralului. Inspectorii antifraudă au dat şi 92 de amenzi. Totuși, valoarea amenzilor a fost de cinci ori mai mică decât anul trecut.

Anul acesta, reprezentanţii ANAF au avut o politică bazată pe prevenţie. Întâi avertismente, apoi amenzile. Cu tot acest tam-tam media, hotelurile și localurile turistice din Ardeal ajung să le concureze pe cele de pe Litoral, care își scot banii doar în sezonul de vară.

Potrivit IBC Focus, o companie care monitorizează șantierele HoReCa din țară, folosind modulul Market Intellingence de pe Victa.ro pentru a afla în ce județ au fost dezvoltate în ultimul an cele mai multe investiții, Clujul a atras într-un an investiții în hoteluri, restaurante și spații de agrement mai mari decât Constanța.

Studiul publicat pe platforma Hotelinvest relevă că, deși numeric vorbind Constanța conduce, în Cluj se construiesc proiecte mai scumpe. Mai precis, Constanța depășește Clujul cu 142 proiecte versus 111 proiecte. Valoric însă, Clujul conduce cu proiecte în valoare de 900 de milioane de lei, în vreme ce în Constanța, în perioada ianuarie 2017 – martie 2018, valoarea proiectelor înregistrate a fost de 535 milioane de lei.

Cât privește suprafețele, Constanța conduce cu peste 670.000 de metri pătrați de suprafață construită versus 480.000 la Cluj. În urmă cu doar câteva zile, la Cluj s-a mai deschis un hotel de mari dimensiuni, pe segmentul superior de piaţă. Cu 121 de apartamente abia inaugurate, cei de la Platinia susțin că piața Clujului nu doar că suportă investiții noi în domeniu, dar chiar că unitatea lor poate ajunge la un grad de ocupare de 55% în primul an de operare.

Datele statistice arată că numărul de turiști străini e în creștere la început de an în Cluj. Astfel, potrivit Direcției Regionale de Statistică, în perioada 1.02 – 28.02.2018 unităţile de turism în funcţiune cu minim 10 locuri-pat, au oferit turiştilor 4565 camere cu 9275 locuri. În perioada 1.01 – 28.02.2018 au fost cazaţi 71.768 turişti, din care 12.484 turişti străini (reprezentând 17,4% din totalul turiştilor). Comparativ cu aceeaşi perioadă din 2017,  numărul turiştilor străini a crescut cu 11,2%.

Orbán, acest Tăriceanu maghiar…

Fiindcă tot s-au terminat alegerile din Ungaria cu un discurs anti-Soroș al lui Vikor Orbán, să de amintim azi de cel care a dat numele celui mai prestigios premiu american pentru jurnalism. Premiul Pulitzer este un premiu similar cu Nobel-ul acordat cercetătorilor, scriitorilor și oamenilor de știință din întreaga lume sau cu premiul Oscar din cinematografie.

Premiile Pulitzer se acordă anual pentru merite deosebite în realizarea de reportaje, fotografii, literatură, jurnalism online sau înregistrări muzicale (acoperă actualmente 21 de genuri). Numele câștigătorilor este anunțat de regulă în luna aprilie, iar cei pentru 2018 vor fi anunțati mâine.

S-au constituit printr-un fond lăsat în anul 1904 de jurnalistul american de origine maghiară Joseph Pulitzer. Premiaților li se acordă din 2017 suma de 10.000 $ americani. Dar ce legătură au aceste premii cu România sau Ungaria? Niciuna, dacă nu ținem cont că în Ungaria tocmai s-a mai închis un ziar, în vreme ce în Romania supraviețuiește doar presa fidelă FIDESZ.

În altă ordine de idei, maghiarii din România au votat 97 la sută FIDESZ, după cum anunță portalul corbiialbi.ro, tot aceștia remarcând și că fenomenul apropierii maghiarilor din Transilvania de Ungaria a luat un avânt fără precedent, iar marea majoritate a maghiarilor – deși plătesc impozite și taxe în România – își caută orizonturile nu la București, ci la Budapesta, în vreme ce autoritățile din România stau cu brațele încrucișate, trăgând din umeri.

Aceștia susțin că România ar trebui să demonstreze într-un mod spectaculos că cetățenii săi maghiari aparțin României, deci problemele lor se rezolvă la București și nu la Budapesta – doar această atitudine pragmatică închizând gura acelora (numeroși) care pun sub semnul întrebării respectarea drepturilor minoritare în România.

Avem o minoritate maghiară numeroasă și bine organizată, însă lipsa culturii politice, înțelepciunii, lipsa tradițiilor civice și lipsa liderilor adevărați fac din România o țară tot mai confuză, izolată și fără orizonturi – încheie portalul citat. Așa cum Orbán a distrus ideea liberală în Ungaria, clica lui Dragnea distruge în România orice șansă de stat social, notează cluj.pro. Citiți mai multe aici.

 

Războiul care nu va mai avea loc

Privind retrospectiv, declanșarea unui război pare o fatalitate. Despre WW1 se spunea întâi că ar fi avut drept cauză asasinarea principelui moştenitor al Imperiului Austro-Ungar. Apoi, că ar fi fost, de fapt, o confuzie între sentimentele personale ale monarhilor europeni și judecata politică.

Propriu-zis primul război mondial a fost o luptă pentru supremaţie între Marile Puteri. Această luptă surdă pentru dominaţie a atras, prin alianţe militare, toţi sateliții super-puterilor vremii.  Retrospectiv, putem spune că WW1 a fost deznodământul unei lupte pentru supremaţie prelungite de-a lungul secolului al XIX lea, un conflict pregătit de tensiunile acumulate de-a lungul timpului şi de ambiţiile unor lideri politici europeni.

Despre al doilea și cel mai întins război din istorie putem spune că a fost continuatorul primului. Nu era clar de la început unde va avea loc, și nici chiar că va avea loc: Polenfeldzug, invazia Poloniei de către Germania nazistă a surprins pe toată lumea, mai puțin pe ruși și pe slovaci. A fost precedată de pactul Ribentropp-Molotov, în urma căruia Przedmoście rumuńskie, capul de pod românesc a devenit inutil, servind doar ca punct de trecere al tezaurului și guvernului polonez.

În orice caz, nici Marea Britanie și nici Franța nu voiau să se implice într-un conflict împotriva Germaniei.  Primul ministru britanic Chamberlain considera că o politică împăciuitoare avea să ducă la evitarea celui de-al doilea război mondial, iar Polonia, deși ciuntită de Danzig și culoar, va rămâne independentă. Când vorbim despre războiul ultim, al treilea, putem spune că nu va mai avea „loc” nu pentru că n-o să se întâmple, ci pentru că are loc peste tot, în satul global.

Nu mai are generic și nu scrie undeva, mare, data. Dar și la celelalte războaie a fost cam la fel: s-a scris ulterior. Azi războaiele se duc prin intermediari, adică greul îl poartă alte țări, nu marile puteri (treaba asta are și un nume: război proxy). În plus, ele sunt în tot mai mare măsură economice: știrile despre atacul aliat cu rachete asupra Siriei au menționat costul fiecărui proiectil.