Artefacte gepide în județul Cluj

Ardealul era o provincie secundara a regatului gepid – numit Gepidia – centrul acestuia fiind estul Sirmiei, și cuprinzând Banatul, vestul Olteniei și al Tarii Hategului. Regatul a rezistat două secole, fiind învins de longobarzi iar  rămășițele sale, cucerite de avari ceva mai târziu, în secolul al VI-lea.

Scurtă istorie a regatului gepid

După moartea lui Attila în anul 453, conducătorul militar Ardaric (care luptase alături de acesta până pe Câmpiile Catalaunice, infanteria cuirasată a gepizilor fiind una din cele mai puternice cohorte ale armatei hunilor) se ridică alături de ostrogoți împotriva fiului acestuia, Ellak.

Îi învinge pe huni in batalia de la Nedao, din Panonia si pune bazele unui regat Gepid pornind de la curbura vestica a Carpatilor și până la râul Tisa (estul Câmpiei Panonice). Scriitorii bizantini din sec. al VII-lea foloseau pentru zona Oltenia-Banat și denumirea Gepidia. Istorici precum Malcolm Todd îi numesc pe gepizi drept cei mai misterioși dintre toate triburile germanice ale perioadei migratoare.

Chiar dacă centrul regatului era pe actualul teritoriu al Serbiei la Sirimium, Apahida pare să fi fost și ea o capitală (religioasă?) a regatului gepid.  Alte surse istorice consideră mormintele de la Apahida ca fiind ostrogote, nu gepide. În orice caz, ambele triburi germanice, foste vasale hunilor și având mercenari în armata lor, au devenit federați ai Imperiului roman.

Pentru că apărau granițele imperiului, acești mercenari primeau un subsidiu anual de 100 pounds aur (~ 45 kg).

Pannonia gepidă a fost ocupată temporar de longobarzi, care, aliați cu avarii euroasiatici, au distrus regatul gepizilor (566), după care longobarzii au migrat mai departe în Italia (568), sub conducerea regelui Alboin (căsătorit cu fiica ultimului rege gepid, Rosamunda).

Situri arheologice în județul Cluj

Resturile gepizilor au fost asimilate de avari și alte populații din Pannonia și vestul Transilvaniei. Au rămas în urma lor o serie de situri arheologice gepide în care s-au găsit artefacte prezentate în imaginile următoare:

Iată o piesă importantă din tezaurul de la Apahida atribuit gepizilor, aflat în prezent, nu în totalitate, la Muzeul național de Istorie din București.

Este vorba de un inel de aur cu sigiliu pe care este inscripționat (probabil, în jurul interpretării existând controverse) Omharus și se află în prezent la Muzeul Național din Ungaria. Descoperirea a fost făcută pe când Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

În august 2004, la Vlaha, a fost descoperită o necropolă cu 202 morminte datând în secolul al VI-lea d.Hr. Au fost deshumate piese de ceramică, articole de bronz și o armură.

Și la Turda a fost descoperit un mare mormânt gepid si o comoară. Comoara, atribuită unei prințese gepide, a fost găsită de arheologul Mihai Bărbulescu, în timpul unor săpături care au avut loc în ruinele castrului roman al Legiunii a V-a Macedonica. Citiți mai multe despre comoară aici.

Aceste ruine au fost folosite pe post de loc de înmormântare în perioada migrațiilor de către gepizi. Alte obiecte de podoabă și cult gepide au fost descoperite la Someșeni și recent, în nordul Clujului la Chinteni. Alte surse documentare găsiți aici în engleză.

Ardealul, toponime

Artefactele gepide, descoperite recent în comuna Chinteni de lângă Cluj, ne duc înapoi în istorie la regatul acestor „stramoși” ai ardelenilor. Se presupune că în zona Apahida s-ar fi aflat o curte regală gepidă.

Două lucruri interesante de spus aici. Primul este că toponimul Ardeal se trage fie din maghiarul erdély  = pădure, fie de de la marele conducător gepid Ardaric (probabil mort prin 460 d. Hr.), care dupa moartea lui Attila în 453, se rascoala impotriva Hunilor, Gepizi-1îi învinge in batalia de la Nedao , în Panonia si pune bazele unui regat Gepid in Transilvania zilelor noastre de la curbura vestica a Carpatilor și pana la râul Tisa.

Acest regat va dăinui cam 200 de ani (475-675) si va fi unul din cele mai importante entitati statale ale istoriei est-europene, care de facto va cristaliza istoria Bizantina pe aceste locuri.

Al doilea lucru interesant ar fi etimologia poporului gepid, o denumire cu care i-au botezat romanii, ei considerandu-se (auto-numindu-se) Giflas. Iordanes, in vestita sa lucrare și una din cele mai specializate în aceasta perioada istorică (disponibilă aici), găsește etimologia gepizilor, numindu-i gepanta (care ar însemna – cei inceti sau mai “molcomi”) lucru caracteristic ardelenilor până în zilele noastre.

Infanteria cuirasată a gepizilor a fost una dintre cele mai puternice cohorte ale armatei hunilor, a cărei expansiune spre Vest a fost oprită abia în urma bătăliei de pe Câmpiile Catalaunice, când generalul roman Flavius Aetius a reușit să îl înfrângă pe regele hun Attila. Gepizii, conduși de regele Ardaric, au luptat alături de huni, apoi s-au răsculat împotriva lui Ellak.

Gepizii sunt veriga dintre germanici și latini. O altă traducere a numelui lor ar fi gepaida = „geții cei înceți”, dată probabil și de modul de deplasare al trupelor.  Este însă exagerat să considerăm că numai ei ar fi strămoșii ardelenilor.

Mai degrabă este vorba de resturi de populație gepidă care au rămas în Ardeal și s-au amestecat treptat cu populatia bastinașă, fiind oricum în număr foarte mic față de masa populatiei daco-romane. Ca dovadă sunt tocmai puținele morminte, numărul mic de cuvinte de origine gepidă și numărul nu foarte mare de indivizi cu parul deschis la culoare și trăsaturi faciale germanice. Desi ardelenii, în general, au tenul mai deschis decat oltenii si muntenii, totuși majoritatea ardelenilor nu prea au trasaturi germanice.

Cei mai multi ardeleni sunt bruneți și sateni, în vreme ce blond-roscatii si satenii deschisi sunt mai putini la număr – deci ar fi o exagerare sa afirmi ca gepizii au adus un așa mare aport la geneza ardelenilor, iar numele lui Ardaric, un aliat fidel al lui Atilla, să fi rămas atât de important în istorie. Ultimul rege gepid, Kunimond, moare aprox. în jurul anului 560 (fiica sa, prințesa Rosemond, este subiectul unei legende dramatice), după care regentul gepizilor este deja un avar iar posesiunile gepizilor sunt vasale avarilor, dar neocupate încă de aceștia – se poate discuta de un regat gepido-avar.

În 610-611, avarii împreună cu longobarzii cuceresc toată peninsula Balcanică și ataca Bizantzul. Majoritatea avarilor migreaza spre sud, ramânând pe loc doar această entitate gepido-avară. Slavii se rascoală în 623-624 si cuceresc aproape toate posesiunile avare, iar exact în acelasi timp (sic) ar fi apărut încp un migrator turcic (ungurii zic ca au fost secuii – teorie discutabilă), care împreună cu slavii lichideaza prin 675 tot ce a rămas din aceasta entitate. Teoria, destul de controversată, este numita de unguri “teoria dublei cuceriri” sau în maghiară “kettős honfoglalás”.

Bucureștiul va pierde Ardealul?

Un avertisment lansat de Ilie Șerbănescu, despre …procesul nerecunoscut public al “reconfigurării” orbitei economice a Ardealului.

În spaţiile fără graniţe economice – precum este şi UE – regiunile orbitează economic în mod obiectiv în jurul polilor de putere economică existenţi sau în dezvoltare, indiferent de graniţele politice. Pentru Ardeal, Bucureştiul este cel mai slab pol de putere economică din zonă.

Budapesta şi Viena sunt mult mai puternice şi mult mai aproape. În plus, de ani de zile, Bucureştiul parcă face tot ce este posibil pentru a se depărta de Ardeal, evitând pur şi simplu să construiască o arteră de comunicaţie modernă (autostradă, drum expres) care să treacă munţii fie spre Braşov, fie spre Sibiu. În tot acest timp, Ardealul s-a apropiat de Ungaria/Austria, autostrăzile venind dintr-acolo spre graniţele României şi din Ardeal înaintând spre Vest. 

Bucureştiul este tot mai izolat. Investiţiile străine, atâtea câte sunt, se cantonează în Ardeal, nici n-au prea auzit de Moldova sau Oltenia. Iar investiţiile germane se opresc toate la arcul carpatic. Câteva zboruri săptămânal leagă Timişoara sau Clujul de Bucureşti, câteva zeci de zboruri săptămânal leagă aceste oraşe de Budapesta, Viena, Franktfurt. Și politicul urmează până la urmă economicul!

„Desprinderea” politică a Ardealului de Bucureşti este probabil o chestiune doar de timp!

Sorocul poate cădea în timpul mandatului actualului preşedinte. Pe fond n-are vreo importanţă că acest preşedinte este un etnic minoritar. Poate că tocmai acest lucru va fi un impediment în calea „desprinderii”, căci dl. Iohannis va fi „apăsat” oricum de faptul că dacă aşa ceva se întâmplă cumva, s-ar întâmpla pe vremea unui etnic minoritar, deşi Ardealul l-a adus pe domnia sa, prin vot, în fruntea ţării şi nu ştim ce aşteaptă exact Ardealul de la domnia sa!

Poate aşteaptă chiar „desprinderea” de Bucureşti, întrucât teza principală a etnicilor români majoritari din Ardeal, şi nu a altcuiva, este că ei muncesc şi le toacă banii miticii de la Bucureşti! Dar, evident, o desprindere politică a Ardealului de Bucureşti depinde în esenţă de contextul internaţional şi de aranjamentele, de acum în negociere, dintre marile puteri.

După cum s-a dovedit, Bucureştiul este un simplu spectator. La orice!

Detaşarea Ardealului nu va face excepţie! Bucureştiul şi-a cedat străinilor resursele naturale, industriile, banii, băncile, pădurile, pământurile. Care este deosebirea de va ceda şi niscai teritorii?! Cu numele evident, căci faptic controlul economic a fost cedat demult! Va pierde Bucureştiul Ardealul? N-a făcut nimic să-l păstreze. Adevăratul păcat este însă că nu-l va pierde în luptă, în faţa superiorităţii adversarului. Îl va pierde în linişte, pe Facebook!

Un text scris de Ilie Șerbănescu pentru CERTITUDINEA

Cum e cu Ardealul azi

Am început să scriu acum un an pe ardeal.today cu acest articol, care a strâns peste 1500 de vizualizări – după care am mai scris 10. Apoi am lăsat-o mai moale, cu doar 1-2 articole pe lună, treabă care s-a răsfrânt în vizualizări.

Oricum Ardeal.Today a prins mai bine decât celelalte situri regionale din portofoliu, mai complicat este să găsești colaboratori: a face un ziar azi e ca și cum ai cânta la piculină într-o sală de forjă, după cum spunea un hâtru.

Majoritatea celor care se dau pe net citesc doar articole cu care sunt dinainte de acord. Le aleg după sursă și după titlu și cam asta e: o ghetoizare. Viitorul presei în România nu va mai putea fi decontaminat, dar e o experiență de care nu-mi pare rău. Ardealul rămâne o stare de spirit, cum zicea olteanul de Marin Sorescu.

 

Ioan Aurel-Pop, președinte al Academiei Române

Rectorul UBB, profesorul și academicianul clujean Ioan-Aurel Pop a fost ales azi, în cel de-al doilea tur de scrutin, președinte al Academiei Române. Competiția a fost una strânsă: în  urma primului tur, Victor Voicu a obținut 51 de voturi, în vreme ce Bogdan Simionescu şi Ioan Aurel Pop (cu 50 de voturi fiecare) au intrat la balotaj pentru alegerea celui de-al doilea candidat la președinția Academiei Române.

La balotaj a câștigat Ioan-Aurel Pop cu 74 de voturi, în vreme ce Bogdan Simionescu a obținut 70. În cel de-al doilea tur pentru alegerea președintelui, Ioan-Aurel Pop a obţinut 86 de voturi, iar pe locul al doilea s-a situat academicianul Victor Voicu, cu 56 de voturi, potrivit unui comunicat transmis de biroul de presă al Academiei Române, scrie Mediafax.

Victor Voicu este medic farmacolog, secretar general al Academiei și candidat la toate alegerile pentru șefia instituției din 2006 pana în prezent. Data limită pentru propunerea candidaturilor a fost 9 martie 2018, iar procedura a avut următorul rezultat:

  • Bogdan Simionescu a fost propus de filiala de la Iași
  • Ioan Aurel Pop a fost propus de secția de Științe Geonomice
  • Victor Voicu a fost propus de Secția de Științe Medicale

Vineri, 20 aprilie 2018, vor avea loc alegerile pentru celelalte funcții din Biroul de Prezidiu, respectiv cei patru vicepreședinți și un secretar general. Unul din vicepreședinți a fost chiar candidatul din acest an Bogdan Simionescu, care probabil își va păstra funcția în continuare.

Ioan Aurel Pop este şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe, Litere şi Arte din Paris, precum şi al Academiei Europene de Ştiinţe şi Artă din Salzburg. Citiți mai multe despre noul președinte al Academiei Române aici. Foto: Agerpress

Viceprimărița maghiară a Clujului, condamnată

Curtea de Apel Cluj a comunicat azi sentința în cazul fostei viceprimărițe a Clujului, condamnată la doi ani și opt luni de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă și spălare de bani. Obiectul „traficului” au fost câteva abonamente la festivalul UNTOLD.

Iată reacția Annei Horvath, care la termenul anterior refuzase munca în folosul comunității – condiție pentru pronunțarea unei sentințe cu suspendarea executării pedepsei, în cazul unei eventuale condamnări:

Înainte să vorbesc despre sentință, doresc să spun câteva cuvinte despre circumstanțele de azi dimineață, deoarece cred că au un mesaj. Decizia Curții de Apel Cluj, care ar fi trebuit să fie una rostită în mod public, a fost amânată de trei ori, ultima dată pentru vineri dimineața la 8.30. La ora 8 Curtea s-a pronunțat deja, în spatele ușilor închise. Dacă e inuman ceea ce s-a întâmplat aici, astăzi, vă las să decideți fiecare.

Din păcate, această decizie demonstrează, fără îndoială, că, dacă ”autoritățile locale” ale statului securist au decis, în urmă cu doi ani, să declare că viceprimarul maghiar din Cluj-Napoca reprezintă un factor de risc pentru securitatea națională și să o elimine din spațiul public, arătând o lecție și pentru suporterii acesteia, atunci pot acționa în acest sens fără nicio rezervă.

Îmi voi exercita – ne vom exercita – dreptul de a face apel. Procesul va fi transferat la Înalta Curte de Casație și Justiție din București”.

Omul de afaceri Fodor Zsolt, care acceptase munca în folosul comunităţii, a primit doi ani şi şase luni cu suspendare. Surse foto: szabadsag.ro și foter.ro

Marșul secuilor

Tîrgu-Mureș găzduiește Monumentul Secuilor Martiri (în maghiară Székely vértanúk emlékműve), dezvelit în anul 1875, pentru a aduce un omagiu revoluționarilor executați în 1854.

10 martie este considerată Ziua Libertății Secuilor, comemorând eroii martiri Gálffy Mihály, Horváth Károly şi Török János, executaţi pe 10 martie 1854, la Tîrgu-Mureş, de către autoritățile austriece.

Întocmai cum își doreau și sașii sau românii ardeleni, după 1867, și secuii și-au doresc libertate, în momentul constituirii statelor naționale.

Participanţii la acţiune s-au adunat în jurul orei 16,00 la Monumentul Secuilor Martiri din Târgu Mureş purtând steaguri secuieşti sau ale Ungariei. Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) a organizat acest marș ca protest la actualul proiect de regionalizare, amânat de câțiva ani.

Oamenii veniţi din numeroase comunităţi locuite de maghiari au rostit rugăciuni împreună, au scandat „Autonomia”, iar unii dintre liderii acestora au susţinut discursuri pro-autonomie. Printre participanţi s-a aflat şi europarlamentarul Tokes Laszlo care a susţinut un discurs.

În timpul acţiunii, participanţii au afişat şi un steag secuiesc de mari dimensiuni, iar apoi au pornit în marş pe străzile din Târgu Mureş, spre sediul Instituţiei Prefectului unde ar urma să depună o petiţie adresată Guvernului şi Parlamentului României prin care se solicita autonomia Ţinutului Secuiesc.

Mitingul de protest de la Târgu Mureş pentru autonomia Ţinutului Secuiesc a fost organizat de Consiliul Naţional Secuiesc, după care a urmat de un marş al secuilor de care s-a ocupat Asociaţia „Siculitas”.

Potrivit anunţului iniţial al organizatorilor la acţiune erau aşteptate circa 40.000 de persoane. În realitate, la miting au participat ceva mai mult de 2.000, iar la marș 3.000, maxim 4.000 de persoane – potrivit presei locale.