Olandezii României

Se spune despre ardeleni că sunt olandezii României, mândri de originea lor. Acum, după ce se votează moțiunea DA sau NU legalizaţi furtul în România, merită discutată așa-zisa negociere PSD-UMDR despre care am scris aici.

Pe scurt, PSD era cât pe ce să modifice legea administrației locale, introdusă de urgență pe ordinea de zi la Comisiile parlamentare. Mișcarea, însoțită de negocieri pe marginea moțiunii, s-a sifonat în mai puțin de 24 de ore după reacțiile vehemente ale parlamentarilor din Ardeal. Acesta este un paradox pe care regățenii nu îl pot pricepe: că majoritatea filialelor ardelene ale partidelor politice aspiră la o conciliere cu maghiarii reprezentați de UDMR în numele civilizației urbane europene, dar scot steagul războiului de câte ori această așa-zisă „conciliere” face subiectul unui troc la nivel central.

În ultimii 20 de ani, politica românească s-a mai schimbat. Au apărut și alte partide în secuime, și dincolo de europenismul schematic și de fațadă pe care-l afișează fiecare partid,  tensiunile la nivel local au reînceput să mocnească, întreținute sau nu. Vezi cazul plăcuțelor de la Cluj, dar vezi și problemele din secuime – și așa mai departe, nu e cazul să intrăm în amănunte.

Într-o epocă în care Europa însăși se leapădă de europenismul ei, susține DW, fațada aceasta poate trece drept o formă de integrare. Suntem, cum ar veni, europeni doar până la gardul pe care atârnă steagul UE, dincolo e curtea noastră și treaba noastră cum ne administrăm – cam ăsta este mesajul transmis printre rânduri în discursul politicienilor locali.

Sursa citată susține, într-un articol semnat de Horațiu Pepine, că un partid românesc – dacă ni se iartă utopia – care ar asuma o alianță cu UDMR, fără ipocrizii de conjunctură, ci cu seriozitatea ușor candidă a seniorilor PNȚCD din anii 90, ar fi o forță semnificativă, una cu un cuvânt greu de spus inclusiv în politicile europene.

Lasă un răspuns