Antropolog francez expulzat din Cluj

Recenta interdicție de intrare în țară (cinci ani) pentru alsacianul Raoul Jean Weiss, stabilit la Cluj, a suscitat câteva nedumeriri. Este traducătorul și antropologul francez (doar) primul jurnalist on-line împiedicat să mai stea în România pentru delict de opinie?

Și mai ale, în ce constă riscul naţional de securitate pe care-l prezintă? Scrisul său, gândurile sale în 2018, despre Uniunea Europeană? – se întreabă prietenii săi, uimiți că un cetăţean francez n-a putut să-şi ia lucrurile personale dintr-un apartament din Cluj, orașul cosmopolit, primitor cu străinii…

Născut în Alsacia, cu părinți stabiliți în Elveția, indezirabilul Raoul Jean Nicolas Weiss a ajuns în România de suficienți ani încât a învățat perfect româna și maghiara. Dacă e cumva maghiarofil, probabil că a conspirat mai mult cu unguroaicele. Și, la urma urmei, îi lași pe toți cei aciuați în jurul pastorului Tőkés László să promoveze idei revizioniste pe teritoriul țării, fapte care intră clar sub incidența Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României – dar îl expulzezi pe Weiss pentru că postează, ce?

Idei subversive – dar în fond conservatoare  – pe internet, condamnând practicile colonizatoare ale occidentalilor (dintre care se trage)?  Așa cum spune Alexandru Petria, „dacă Raoul Weiss nu este spion sau potențial terorist, a deranjat cu articolele sale din presa internațională. Cum îl cunosc, nu-l cred deloc una sau alta. E genul de intelectual incomod, nealiniat, ale cărui texte sunt ca mâna pusă din greșeală pe o urzică.”

Una peste alta, așa cum remarcă și Iulian Capsali: „Raoul Weiss nu a facut niciodată apologia secesiunii Ardealului. Au făcut-o în schimb mulți români (și maghiari din România), de ani de zile, care nu au pățit niciodată nimic, ba mai mult, sunt publicați în presa mainstream”.

„Faptul că Raoul Weiss trata vestul și societatea de consum ca pe o societate totalitară vine dintr-o tradiție de stânga, greu pricepută de actualul stângism anti-marxist”, remarcă și Coman Norbert pe pagina împricinatului, citându-l în context pe Passolini:

Această «civilizație a consumului» este o civilizație dictatorială. Pe scurt, dacă noțiunea de fascism înseamnă samavolnicia puterii, «societatea de consum» a realizat pe deplin fascismul.

Lasă un răspuns