De ce ne place Ardealul?

Idealizarea  Ardealului și mai nou, a Clujului, a devenit o modă, preluată inclusiv de propaganda oficială. E mai simplu să bați monedă pe o idee preconcepută, decât să te chiar ocupi de administrație. Dar nu cumva bunăstarea de moment a bănățenilor și ardelenilor, comparativ cu celelalte provincii ale țării, este adusă doar de investitorii străini?

Aceștia mizează, desigur, pe educația superioară a angajaților din cele două centre universitare, dar au grijă să câștige ei bine, nu investitorii sau capitalul local. Iar angajații sunt luați, nu de puține ori, de blegomani – cu excepția celor care știu să-și negocieze din start salarii mari, fără a mai aștepta să se răsufle entuziasmul inițial al patronilor puși pe căpătuială. Raportul între businessurile pur românești puternice din zona și cele străine este în defavoarea primelor, iar raportul este echilibrat doar dacă ținem cont și de legăturile cu administrația locală.

În schimb există și în aceste regiuni istorice destul egoism, mândrie de prost gust și propagandă deșănțată, calități tipice omului inferior. E populat Vestul țării de oameni superiori, sau doar de sclavi mândri de jugul lor? Sunt într-adevăr e Banatul fruncea și Ardealul mintea? Sau este așa cum se zice, că bănățenii sunt sfătoși, muntenii ar fi agresivi, ardelenii aroganti, moldovenii mierosi, dar pe la spate… te înjură, șamd.

Adevărul este că oamenii săraci, din așa-zisa clasă de jos, muncitorul pauper sau țăranul – sunt mai ok în Ardeal. Aceștia au mai pus mana pe o carte, știu ceva istorie, au și bun-simt, și maniere, sunt mai harnici, se descurcă mai bine și au cât de cât un trai decent. Țăranul sau pălmașul din sud, mai puțin. Aici sunt și mai puține locuri de muncă iar concentrările urbane, cu excepția Bucureștiului și Galațiului, nu atrag forța de muncă.

Prin contrast însă, subțirea clasă de mijloc și burghezia culturală din București sunt pe o treaptă superioară celor din Ardeal atât ca educație, cât și concepții și mai ales, ca nivel de trai. Sunt mult mai harnici, mai activi. Doar faptul că în Transilvania lumea e putin mai calmă, dă impresia unei civilizații superioare aici. Nu ne enervam în trafic, nu înjurăm (des), nu ne certăm cu vecinii, nu aruncăm obiecte pe geam, nu ne mușcam (toți) colegii la muncă.

E vorba de stresul zilnic, și aerul ceva mai puțin poluat, probabil. Dacă trăiești într-un mediu stresant, cu nervozitatea la nivelul maxim de toleranță, începi să reacționezi și tu la fel. Noi, ardelenii, înțelegem de ce Bucureștiul îi strică pe oameni. E cazul să ne distanțăm însă de clișeele glorificatoare și întăritoare ale mitului ardeleanului, ca și cele folosite la denigrarea locuitorilor altor regiuni istorice. Cine se bălăcarește în aceste clișee nu are onestitatea de a accepta că bunăstarea sa, atâta câtă este, nu e în mod obligatoriu câștigată prin propriul merit, și că NU ni se cuvine ceva, doar pentru că suntem aici.

Sursa hărții: Capital.ro

 

Un răspuns la „De ce ne place Ardealul?”

Lasă un răspuns