Alianța sau Antanta Vestului?

Antantele sunt alianțe (sau blocuri) politico-militare, făcute cu scopuri anexioniste. Din păcate, la asta mă duce cu gândul recent re-botezata Alianță a Vestului, făcută cu scop propagandistic de 4 primari PNL-iști din Ardeal. Plictisiți de atâta administrație, cei 4 se cred regi (sau ași?) și s-au gândit pe final de an să mai facă nițică politică.

Dacă în etapa incipientă a promovării acestei asocierii informale nu a scos la iveală decât dorința de mărire și auto-laudatio a careului de primari, acum treaba se complică. Nu știu dacă și cine le scrie discursurile pentru presă, dar dacă le-au făcut din capul lor, prost cap au avut – vorba basmului popular. Pentru că impresia pe care o lasă comunicatele aruncate în presă este că avem în față un bloc care vrea să se „rupă”, ca ritm de dezvoltare, de restul țării.

Însă nimic din ce propun cei patru nu este fezabil, și mai ales, nici nu intră în atribuțiile lor. Primarii Clujului, Timișoarei și Aradului nu reușesc să rezolve problemele de trafic din propriile orașe, și vor conexiuni de mare viteză între ele? În plus, parcursul Timișoarei e diferit de cel al Clujului, cele două orașe fac parte din regiuni de dezvoltare diferite, șamd.

Robu, de exemplu, e conștient că ar putea face un megalopolis cu Aradul, ce nu pricep eu este ce caută Boc în ecuația asta și de ce nu a făcut (pentru că s-a lăudat că patrulaterala este „invenția” sa), dacă tot voia fonduri europene, un bloc cu alte  orașe (de exemplu, Baia-Mare) din regiunea Nord-Vest? Iar explicația este că nu se înțelege cu Cherecheș, actualul primar al orașului.

Concluzia rândurilor de mai sus ar fi că avem de-a face cu o alianță politică, bazată pe afinitățile partinice ale celor 4. Pentru că, după părerea mea, evident subiectivă (deoarece locuiesc la periferia Clujului, ignorată de edil), cea mai eficientă administrație o face Bolojan, cel mai puțin vocal dintre cei patru. În sprijinul acestei afirmații stă faptul că e cam singurul capabil să facă un pod, cum este recent inauguratul pod al Centenarului din Oradea.

Ceilalți par preocupați mai degrabă să cheltuiască bugetul cu planuri fantasmagorice gen metrou cu care să mai câștige vreo trei mandate. Revenind la sensul termenului antantă, aceasta este (sau era, în perioada Războiului mondial) și o alianță militară – și aici surprinde, printre scopurile fostei patrulaterale, în special un domeniu amintit de Robu, în care autoritățile locale nu prea au atribuții: securitate.

Ce vor să „inoveze” orașele din Ardeal în acest domeniu al securității, poate un fel de poliție federală? Că locală au, ca vai de ea. Și atunci, despre ce vorbim, despre federalizare? Sursă foto: pressone.ro

Ce-i lipsește României, de Centenar?

La o primă vedere – una superficială – e destul de clar că lipsesc vreo 50 de ani. Cei din comunism nu se pun, au fost închiși. La o a doua, mai atentă, lipsesc chiar 78 de ani: România a fost Mare doar 22 de ani. Am rămas doar cu ideea României dodoloațe.

Cât a mai rămas din Centenar ne găsește împrăștiați și dezbinați, cu multe nemulţumiri acumulate- cam asta este, din păcate, atmosfera în România finalului de 2018. Populația este împărțită între generația 50+, aflată încă la butoanele puterii și crede că valorile pe care le-a deprins înainte de 1989 mai funcționează și azi.

Aceștia și-au făcut un titlu de glorie, ba mai mult se consideră mari patrioți, din lupta împotriva valorilor moderne care domină spațiul european și care au fost adoptate de generația celor de 40-40+ cea numită și a „decrețeilor”. În România Centenarului există tensiuni care se manifestă atât în legătură cu spaţiul vestic, în care am fost admiși și ne-am integrat din 2007, cât şi între generaţii.

Într-un interviu pentru Adevărul, psihologul clujean Daniel David aprecia că „România se află în faza valorilor de supravieţuire, nu a valorilor de emancipare, altfel spus, oamenii se concentrează pe satisfacerea valorilor şi a intereselor imediate legate de sănătate, şcoală, hrană, casă, nu pe valori de emancipare personală”.

Potrivit aprecierii sale, partea mai tânără a generaţiei X şi majoritatea generaţiilor mileniarilor şi Z nu susţin profilul psihocultural vechi al ţării. Universitarul clujean este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român“. De asemenea, Daniel David este şi prorectorul pentru cercetare, excelenţă şi competitivitate  al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.

Dincolo de poveștile astea generale și impersonale, ce cred eu că-i lipsește României de Centenar e o rază de soare. Pe de o parte, abia aștept 1 decembrie – mai ales că se lasă și cu o mini-vacanță (o zi liberă în plus). Pe de altă parte, mă aștept să fie tot mai frig. Noi și Revoluția am făcut-o tot pe frig (în Ajun de Crăciun) și Ziua națională tot așa o sărbătorim. Adevărul e că am avut și o zi de 23 august în plină vară și tot n-a fost bine!

Antropolog francez expulzat din Cluj

Recenta interdicție de intrare în țară (cinci ani) pentru alsacianul Raoul Jean Weiss, stabilit la Cluj, a suscitat câteva nedumeriri. Este traducătorul și antropologul francez (doar) primul jurnalist on-line împiedicat să mai stea în România pentru delict de opinie? Și mai ales, în ce constă riscul naţional de securitate pe care-l prezintă?

„Scrisul său, gândurile sale – în 2018, despre Uniunea Europeană?”, se întreabă prietenii acestuia, uimiți că un cetăţean francez n-a putut să-şi ia lucrurile personale dintr-un apartament din Cluj, orașul cosmopolit, primitor cu străinii…

Născut în Alsacia, cu părinți stabiliți în Elveția, indezirabilul Raoul Jean Nicolas Weiss a ajuns în România de suficienți ani încât a învățat perfect româna și maghiara. Dacă e cumva maghiarofil, probabil că a conspirat mai mult cu unguroaicele. Și, la urma urmei, îi lași pe toți cei aciuați în jurul pastorului Tőkés László să promoveze idei revizioniste pe teritoriul țării, fapte care intră clar sub incidența Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României – și îl expulzezi pe Weiss pentru că postează, ce?

Idei subversive – dar în fond conservatoare  – pe internet, condamnând practicile colonizatoare ale occidentalilor (dintre care se trage)?  Așa cum spune Alexandru Petria, „dacă Raoul Weiss nu este spion sau potențial terorist, a deranjat cu articolele sale din presa internațională. Cum îl cunosc, nu-l cred deloc una sau alta. E genul de intelectual incomod, nealiniat, ale cărui texte sunt ca mâna pusă din greșeală pe o urzică.”

Una peste alta, așa cum remarcă și Iulian Capsali: „Raoul Weiss nu a facut niciodată apologia secesiunii Ardealului. Au făcut-o în schimb mulți români (și maghiari din România), de ani de zile, care nu au pățit niciodată nimic, ba mai mult, sunt publicați în presa mainstream”.

„Faptul că Raoul Weiss trata vestul și societatea de consum ca pe o societate totalitară vine dintr-o tradiție de stânga, greu pricepută de actualul stângism anti-marxist”, remarcă și Coman Norbert pe pagina împricinatului, citându-l în context pe Passolini:

Această «civilizație a consumului» este o civilizație dictatorială. Pe scurt, dacă noțiunea de fascism înseamnă samavolnicia puterii, «societatea de consum» a realizat pe deplin fascismul.

Din punct de vedere juridic, situația jurnalistului străin este una delicată. Potrivit Art. 3 din Legea 123 din 2 aprilie 2001 privind regimul străinilor în România:

Străinii nu pot organiza pe teritoriul României partide politice ori alte organizaţii sau grupări similare acestora şi nici nu pot face parte din acestea, nu pot ocupa funcţii şi demnităţi publice, civile sau militare şi nu pot iniţia, organiza sau participa la manifestaţii ori întruniri care aduc atingere ordinii publice sau siguranţei naţionale.

Acuma, ca stat membru al UE, depinde ce înțelegem prin străini și cine are nevoie de permis de ședere în România.

Răvășitul oilor în Ardeal

Tradiția în mocănime este ca răvăşitul oilor să se facă pe la mijlocul lui septembrie, de Ziua Crucii. Însă, când nu este suficientă brânză pentru a fi împărţită la oameni, în unele sate se mai înaintează în toamnă cu două-trei săptămăni. La Săcele, tradiționalul obicei de alegere a oilor are loc chiar în acest weekend.

Oile care au fost date primăvara la cioban, după ce se întorc de la munte, în scurtă vreme se „răvăşesc”, adică se împart stăpânilor de drept. Pentru asta se merge la stână şi se aleg din ciopor, cu scopul de a vedea care lipseşte şi care nu. Dacă lipsesc, le plăteşte ciobanul care a avut grijă de ele peste vară. Sigur că oaia este plătită la preţul de toamnă, şi nu la cel de primăvară, când s-a făcut urcatul la munte.

Există şi varianta ca ciobanul să dea la schimb o oaie de-a lui. După răvăşit, oile nu se mai dau la acelaşi cioban, ci se formează turme mai mici şi se dau la ciobanii „de toamnă”, la unii intermediari, până dă prima ninsoare mai sănătoasă. Abia la prima zăpadă se duc acasă, iar proprietarii lor încep să le dea să mănânce din propria ogradă.

Tot la răvăşitul oilor se împarte şi brânza de peste vară, căci cei care dau oile la ciobanii de toamnă nu mai cer acestora și brânză. O oaie dă cam 10-12 kg de brânză pe an, cam 3 kg de brânză de burduf  şi 1,5 kg de urdă. Brânza de burduf se face doar sus la munte, unde aerul este mai rece, ca să poată ţine până toamna.

Cu timpul, localnicilor li s-au alăturat tot mai mulți turiști veniți de la mare distanță, unii chiar cu rulotele, ca să asiste la această tradiție a mocanilor.  Se săvărşește astfel ultimul act al transhumanţei. La final, oamenii îşi iau mioarele, brânza şi urda şi se risipesc pe la casele lor, în aşteptarea iernii.

Cum legăm Moldova de Ardeal?

Potrivit unei analize ce a inclus patru trasee peste Carpaţii Orientali, autostrada A13 (Braşov – Bacău) pare a fi cea mai rentabilă variantă de legare a Ardealului de Moldova, după cum au declarat surse oficiale citate de economica.net.

Potrivit acestora, autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni (A8), recent acceptată de Comisia de Transporturi și Infrastructură a Camerei Deputaților, nu îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea finanţării europene, iar singura autostradă peste Carpaţii Orientali care se califică pentru finanţarea din fonduri europene ar fi Braşov – Bacău (A13).

Analiza a fost realizată la cererea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) în cadrul acordului de asistenţă PASSA, încheiat cu Banca Europeană de Investiţii (BEI). În cadrul studiului au fost analizate patru trasee:

  • Cluj – Bistriţa – Suceava
  • Târgu Mureş – Târgu Neamţ – Iaşi – Ungheni
  • Târgu Mureş – Sighişoara – Bacău
  • Braşov – Bacău

Din analiza cost – beneficiu se poate constata că singurul proiect uşor peste limita de rentabilitate este Autostrada Braşov – Bacău, după cum rezultă din analiza experţilor. Potrivit lor, varianta Braşov – Bacău se califică pentru fondurile europene, fiind singura care îndeplineşte condiţiile de rentabilitate, cu un coeficient  mai mare de 5%.

Sugestia ar fi să se meargă pe o singură variantă, Braşov – Bacău, pentru că dacă se va merge pe două, atunci se împarte traficul şi pică ambele variante.

Autostrada Brașov – Bacău are 160 de kilometri, iar costurile estimate sunt de 2,16 miliarde de euro. Și Felix Stroe a fost tranşant: autostrada Moldova – Transilvania înseamnă Bacău – Braşov. „Este mai mai uşor şi mai ieftin să o facem“, a spus actualul ministru al transporturilor din guvernul PSD.

Pe altă parte, comisarul european Corina Creţu a declarat în repetate rânduri că România poate primi finanţare europeană pentru Autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni (310 km), însă din cauza numeroaselor arii protejate pe care le traversează, nu ar primi niciodată Acord de Mediu, document fără de care nu poate fi eliberată ulterior Autorizaţia de Construire.

Autodrumul Transilvania

Ieri s-a inaugurat un mic lot al autostrăzii A3 zisă și Transilvania, începută în 2004, în baza unui contract semnat cu firma Bechtel International Inc. La 15 ani de la începerea lucrărilor, nu vom avea mai mult de 75 de km din această autostradă.

Următoarele loturi cu șanse de predare în 2019 vor fi câteva tronsoane de pe Ogra – Câmpia Turzii, respectiv lotul 1 (Ogra – Iernut) construit de cei de la Geiger și lotul Ogra – Ungheni pe care lucrează Strabag. Pe circa 14 km de la Ogra la Ungheni, în apropiere de aeroportul Târgu Mureș, lucrările ar putea fi gata până la final de an, dar deschiderea circulației ar mai putea aștepta.

Din păcate, niciuna din cele două secțiuni nu vor putea fi deschise traficului până la execuția completă a segmentului Iernut-Chețani care conține nodul rutier de la Iernut. Porțiunea Câmpia Turzii – Târgu Mureș era destinată spre a absorbi cât mai multe din fondurile europene POS-T ce riscau să se piardă la final de 2015.

Totuși, contractarea întârziată a făcut ca întregul proiect să fie unul fazat, adică amânat și împărțit astfel ca o parte să fie finanțată din fondurile alocate României în exercițiul 2007-2013, iar restul din 2014-2020.

Din păcate, fazarea a însemnat că doar 25,5 milioane de euro au venit din exercitul 2007-2013, iar grosul de peste 233 de milioane de euro se vor vărsa din potul 2014-2020. În lungime totală de 56 km, lotul de A3 Campia Turzii – Ogra – Târgu Mureș a strâns până azi 3971 de zile de la demararea proiectului.

Micul ducat de Ardeal

Din confruntarea cu o echipă de muncitori venită din Marele Ducat de Luxemburg, ducatul de Ardeal s-a dovedit neașteptat de mic (de aici și titlul), cu tot sprijinul mercenarilor portughezi. Acest articol scoate la iveală, desigur, multe frustrări – dar poate că e mai bine să nu ne mai ascundem după cuvinte. Pentru cine avea ochi să vadă, a fost limpede încă din meciul tur cu Dudelange că nu avem atitudine și nici soluții tactice, iar după meciul de la Mediaș a fost și mai clar că nu s-a învățat nimic din Luxemburg.

Imediat după meciul retur și rușinoasa eliminare fără măcar vreo victorie la scor minim, așa de consolare (ce să mai vorbim de un egal, că nu ne ajuta cu nimic), antrenorul portughez și-a pus pe masă demisia, conștient de procedurile din Ardeal. Dar înfrângerea de pe teren nu a fost decât o consecință a degringoladei de prin birouri: „oricum eram prea mulți” a recunoscut doctorul Iuliu Mureșan, parafrazându-l pe Mircea Geoană: „nici nu știm câți suntem”.

Pentru meciul cu crescătoria de talente Viitorul de la Constanța antrenorul Toni spunea că trebuie să le refacă jucătorilor moralul. Sugerez ca, în loc să-i ducă pe la psiholog, mai bine să facă o excursie în Luxemburg, că tot au ratat antrenamentul dinaintea meciului tur, și să vadă cum trăiesc jucătorii de la Dudelange F91, mai ales ce salarii au, ce mașini, cum se descurcă și cu job (unii dintre ei) – pe scurt să-i aducă puțin cu picioarele pe pământ, dacă nu mai pot alerga.

Potențialul Ganea (bine că a ieșit din cărți varianta cu el antrenor) își dădea cu părerea zilele trecute cum că asta cu echipa de muncitori e praf în ochi. Ei bine, dacă citiți ce am pus în link veți vedea că sunt amatori pe bune în Dudelange, nu ca jucătorii noştri din campionatul socialiști, care figurau și ei angajaţi pe undeva, dar mergeau la locul de muncă doar să semneze condica, sau atunci când erau pedepsiţi pe linie de Partid.

Oamenii ăştia lucrează cu adevărat şi practică fotbalul în timpul liber, de plăcere sau ca să-și îndeplinească un vis. Și fac niște sacrificii, nu doar acum că se vor învoi de la muncă pentru a merge în astfel de competiţii, ci și atunci când merg la antrenament după o zi de muncă, fie ea și cu 1/2 de normă. Cât despre lupii din Ardeal, nu cred că le-ar strica să se vadă nițel în oglindă cu cei din micul Ducat, pe care l-au făcut mare cu adevărat.