Antropolog francez expulzat din Cluj

Recenta interdicție de intrare în țară (cinci ani) pentru alsacianul Raoul Jean Weiss, stabilit la Cluj, a suscitat câteva nedumeriri. Este traducătorul și antropologul francez (doar) primul jurnalist on-line împiedicat să mai stea în România pentru delict de opinie?

Și mai ale, în ce constă riscul naţional de securitate pe care-l prezintă? Scrisul său, gândurile sale în 2018, despre Uniunea Europeană? – se întreabă prietenii săi, uimiți că un cetăţean francez n-a putut să-şi ia lucrurile personale dintr-un apartament din Cluj, orașul cosmopolit, primitor cu străinii…

Născut în Alsacia, cu părinți stabiliți în Elveția, indezirabilul Raoul Jean Nicolas Weiss a ajuns în România de suficienți ani încât a învățat perfect româna și maghiara. Dacă e cumva maghiarofil, probabil că a conspirat mai mult cu unguroaicele. Și, la urma urmei, îi lași pe toți cei aciuați în jurul pastorului Tőkés László să promoveze idei revizioniste pe teritoriul țării, fapte care intră clar sub incidența Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României – dar îl expulzezi pe Weiss pentru că postează, ce?

Idei subversive – dar în fond conservatoare  – pe internet, condamnând practicile colonizatoare ale occidentalilor (dintre care se trage)?  Așa cum spune Alexandru Petria, „dacă Raoul Weiss nu este spion sau potențial terorist, a deranjat cu articolele sale din presa internațională. Cum îl cunosc, nu-l cred deloc una sau alta. E genul de intelectual incomod, nealiniat, ale cărui texte sunt ca mâna pusă din greșeală pe o urzică.”

Una peste alta, așa cum remarcă și Iulian Capsali: „Raoul Weiss nu a facut niciodată apologia secesiunii Ardealului. Au făcut-o în schimb mulți români (și maghiari din România), de ani de zile, care nu au pățit niciodată nimic, ba mai mult, sunt publicați în presa mainstream”.

„Faptul că Raoul Weiss trata vestul și societatea de consum ca pe o societate totalitară vine dintr-o tradiție de stânga, greu pricepută de actualul stângism anti-marxist”, remarcă și Coman Norbert pe pagina împricinatului, citându-l în context pe Passolini:

Această «civilizație a consumului» este o civilizație dictatorială. Pe scurt, dacă noțiunea de fascism înseamnă samavolnicia puterii, «societatea de consum» a realizat pe deplin fascismul.

Răvășitul oilor în Ardeal

Tradiția în mocănime este ca răvăşitul oilor să se facă pe la mijlocul lui septembrie, de Ziua Crucii. Însă, când nu este suficientă brânză pentru a fi împărţită la oameni, în unele sate se mai înaintează în toamnă cu două-trei săptămăni. La Săcele, tradiționalul obicei de alegere a oilor are loc chiar în acest weekend.

Oile care au fost date primăvara la cioban, după ce se întorc de la munte, în scurtă vreme se „răvăşesc”, adică se împart stăpânilor de drept. Pentru asta se merge la stână şi se aleg din ciopor, cu scopul de a vedea care lipseşte şi care nu. Dacă lipsesc, le plăteşte ciobanul care a avut grijă de ele peste vară. Sigur că oaia este plătită la preţul de toamnă, şi nu la cel de primăvară, când s-a făcut urcatul la munte.

Există şi varianta ca ciobanul să dea la schimb o oaie de-a lui. După răvăşit, oile nu se mai dau la acelaşi cioban, ci se formează turme mai mici şi se dau la ciobanii „de toamnă”, la unii intermediari, până dă prima ninsoare mai sănătoasă. Abia la prima zăpadă se duc acasă, iar proprietarii lor încep să le dea să mănânce din propria ogradă.

Tot la răvăşitul oilor se împarte şi brânza de peste vară, căci cei care dau oile la ciobanii de toamnă nu mai cer acestora și brânză. O oaie dă cam 10-12 kg de brânză pe an, cam 3 kg de brânză de burduf  şi 1,5 kg de urdă. Brânza de burduf se face doar sus la munte, unde aerul este mai rece, ca să poată ţine până toamna.

Cu timpul, localnicilor li s-au alăturat tot mai mulți turiști veniți de la mare distanță, unii chiar cu rulotele, ca să asiste la această tradiție a mocanilor.  Se săvărşește astfel ultimul act al transhumanţei. La final, oamenii îşi iau mioarele, brânza şi urda şi se risipesc pe la casele lor, în aşteptarea iernii.

Cum legăm Moldova de Ardeal?

Potrivit unei analize ce a inclus patru trasee peste Carpaţii Orientali, autostrada A13 (Braşov – Bacău) pare a fi cea mai rentabilă variantă de legare a Ardealului de Moldova, după cum au declarat surse oficiale citate de economica.net.

Potrivit acestora, autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni (A8), recent acceptată de Comisia de Transporturi și Infrastructură a Camerei Deputaților, nu îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea finanţării europene, iar singura autostradă peste Carpaţii Orientali care se califică pentru finanţarea din fonduri europene ar fi Braşov – Bacău (A13).

Analiza a fost realizată la cererea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) în cadrul acordului de asistenţă PASSA, încheiat cu Banca Europeană de Investiţii (BEI). În cadrul studiului au fost analizate patru trasee:

  • Cluj – Bistriţa – Suceava
  • Târgu Mureş – Târgu Neamţ – Iaşi – Ungheni
  • Târgu Mureş – Sighişoara – Bacău
  • Braşov – Bacău

Din analiza cost – beneficiu se poate constata că singurul proiect uşor peste limita de rentabilitate este Autostrada Braşov – Bacău, după cum rezultă din analiza experţilor. Potrivit lor, varianta Braşov – Bacău se califică pentru fondurile europene, fiind singura care îndeplineşte condiţiile de rentabilitate, cu un coeficient  mai mare de 5%.

Sugestia ar fi să se meargă pe o singură variantă, Braşov – Bacău, pentru că dacă se va merge pe două, atunci se împarte traficul şi pică ambele variante.

Autostrada Brașov – Bacău are 160 de kilometri, iar costurile estimate sunt de 2,16 miliarde de euro. Și Felix Stroe a fost tranşant: autostrada Moldova – Transilvania înseamnă Bacău – Braşov. „Este mai mai uşor şi mai ieftin să o facem“, a spus actualul ministru al transporturilor din guvernul PSD.

Pe altă parte, comisarul european Corina Creţu a declarat în repetate rânduri că România poate primi finanţare europeană pentru Autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni (310 km), însă din cauza numeroaselor arii protejate pe care le traversează, nu ar primi niciodată Acord de Mediu, document fără de care nu poate fi eliberată ulterior Autorizaţia de Construire.