Autodrumul Transilvania

Ieri s-a inaugurat un mic lot al autostrăzii A3 zisă și Transilvania, începută în 2004, în baza unui contract semnat cu firma Bechtel International Inc. La 15 ani de la începerea lucrărilor, nu vom avea mai mult de 75 de km din această autostradă.

Următoarele loturi cu șanse de predare în 2019 vor fi câteva tronsoane de pe Ogra – Câmpia Turzii, respectiv lotul 1 (Ogra – Iernut) construit de cei de la Geiger și lotul Ogra – Ungheni pe care lucrează Strabag. Pe circa 14 km de la Ogra la Ungheni, în apropiere de aeroportul Târgu Mureș, lucrările ar putea fi gata până la final de an, dar deschiderea circulației ar mai putea aștepta.

Din păcate, niciuna din cele două secțiuni nu vor putea fi deschise traficului până la execuția completă a segmentului Iernut-Chețani care conține nodul rutier de la Iernut. Porțiunea Câmpia Turzii – Târgu Mureș era destinată spre a absorbi cât mai multe din fondurile europene POS-T ce riscau să se piardă la final de 2015.

Totuși, contractarea întârziată a făcut ca întregul proiect să fie unul fazat, adică amânat și împărțit astfel ca o parte să fie finanțată din fondurile alocate României în exercițiul 2007-2013, iar restul din 2014-2020.

Din păcate, fazarea a însemnat că doar 25,5 milioane de euro au venit din exercitul 2007-2013, iar grosul de peste 233 de milioane de euro se vor vărsa din potul 2014-2020. În lungime totală de 56 km, lotul de A3 Campia Turzii – Ogra – Târgu Mureș a strâns până azi 3971 de zile de la demararea proiectului.

Micul ducat de Ardeal

Din confruntarea cu o echipă de muncitori venită din Marele Ducat de Luxemburg, ducatul de Ardeal s-a dovedit neașteptat de mic (de aici și titlul), cu tot sprijinul mercenarilor portughezi. Acest articol scoate la iveală, desigur, multe frustrări – dar poate că e mai bine să nu ne mai ascundem după cuvinte. Pentru cine avea ochi să vadă, a fost limpede încă din meciul tur cu Dudelange că nu avem atitudine și nici soluții tactice, iar după meciul de la Mediaș a fost și mai clar că nu s-a învățat nimic din Luxemburg.

Imediat după meciul retur și rușinoasa eliminare fără măcar vreo victorie la scor minim, așa de consolare (ce să mai vorbim de un egal, că nu ne ajuta cu nimic), antrenorul portughez și-a pus pe masă demisia, conștient de procedurile din Ardeal. Dar înfrângerea de pe teren nu a fost decât o consecință a degringoladei de prin birouri: „oricum eram prea mulți” a recunoscut doctorul Iuliu Mureșan, parafrazându-l pe Mircea Geoană: „nici nu știm câți suntem”.

Pentru meciul cu crescătoria de talente Viitorul de la Constanța antrenorul Toni spunea că trebuie să le refacă jucătorilor moralul. Sugerez ca, în loc să-i ducă pe la psiholog, mai bine să facă o excursie în Luxemburg, că tot au ratat antrenamentul dinaintea meciului tur, și să vadă cum trăiesc jucătorii de la Dudelange F91, mai ales ce salarii au, ce mașini, cum se descurcă și cu job (unii dintre ei) – pe scurt să-i aducă puțin cu picioarele pe pământ, dacă nu mai pot alerga.

Potențialul Ganea (bine că a ieșit din cărți varianta cu el antrenor) își dădea cu părerea zilele trecute cum că asta cu echipa de muncitori e praf în ochi. Ei bine, dacă citiți ce am pus în link veți vedea că sunt amatori pe bune în Dudelange, nu ca jucătorii noştri din campionatul socialiști, care figurau și ei angajaţi pe undeva, dar mergeau la locul de muncă doar să semneze condica, sau atunci când erau pedepsiţi pe linie de Partid.

Oamenii ăştia lucrează cu adevărat şi practică fotbalul în timpul liber, de plăcere sau ca să-și îndeplinească un vis. Și fac niște sacrificii, nu doar acum că se vor învoi de la muncă pentru a merge în astfel de competiţii, ci și atunci când merg la antrenament după o zi de muncă, fie ea și cu 1/2 de normă. Cât despre lupii din Ardeal, nu cred că le-ar strica să se vadă nițel în oglindă cu cei din micul Ducat, pe care l-au făcut mare cu adevărat.