Petiție pentru mutarea UNTOLD

Clujul este un oraș suficient de mare pentru cei 300 și ceva de mii de locuitori ai săi, dar prea mic pentru 500.000. La finalul unui articol din publicația online cluj.pro apare o o petiție care susține mutarea festivalului UNTOLD la periferia municipiului de pe malul Someșului. Inițiată aseară, petiția a strâns până acum de la clujeni peste 50 de semnături.

„Vrem un Cluj în care fiecare să se simtă bine”, spun oamenii care semnează în argumentarea deciziei lor (care nu este obligatorie, după cum nu este necesară nici publicarea numelui semnatarului): „Un asemenea eveniment  desfasurat într-un oraș cu strazi inguste, fără o centură completă, fără inele, pasaje și parkinguri afecteaza grav circulatia. Accesul restrictionat in Parcul Mare și zgomotele deranjeaza vecinii și mai ales pacienții din Spitalul de copii”, spune cineva.

Alți clujeni sunt nemulțumiți deoarece plătesc taxe într-un oraș ce finanțează un festival privat care, în plus, folosește și infrastructura orașului, blocând accesul cetățenilor în centru: ”Semnez această petiție pentru că îmi doresc ca Parcul Central să fie al tuturor clujenilor, în egală măsura. Regret ca Primarul municipiului Cluj Napoca nu vede ce rămâne în urma acestui eveniment. Nu este normal ca Parcul Mare sa fie închis pentru o parte a cetățenilor, nici măcar o zi”.

Lumea e deranjată și fiindcă se scumpește aiurea orașul, adică „veniturile” generate de festival sunt cu dus și întors: „Semnez petiția nefiind de acord ca acest festival sa aibe loc în centrul orașului, blocând libera intrare în PARC. Mai e lipsa LOCURILOR DE PARCARE, nici măcar o CHIRIE nu mai poți găsi în Cluj, pentru ca în orice anunț citești la o locuință de închiriat, menționează: pentru UNTOLD”.

„Nu pentru că îngrădește, ci pentru că distruge, spune alt semnatar, iar banii de reparații îi plătim tot noi”, notează cineva. „Sunt deranjată anual de restricțiile de circulație și de de zgomotul din oraș pe perioada festivalului”, afirmă o semnatară. Gălăgie inutilă, spune altcineva, mai vehement:

„Dacă eu chefuiam 2 zile luam amendă, ăștia chefuiesc, se droghează, beau, lasă gunoi după ei și nu iau nicio amendă consistentă. Amenda asta ar însemna jumătate din profit, că doar primăria curăță pe banii noștri și tot noi răbdăm gălăgia!”.

Petiția cu argumentele celor 60 de semnatari poate fi consultată aici.

 

Infailibilitatea elitelor

Elitele sunt fundamentale pentru existența unui popor, a unei națiuni, a unui stat, afirmă academicianul Ioan-Aurel Pop într-un recent interviu.

Numai popoarele care au avut de-a lungul timpului elite bune, conștiente și responsabile au supraviețuit și s-au dezvoltat, au rodit și s-au afirmat. Restul au pierit în neantul anonimatului. De exemplu, despre romani știm sigur că s-au transformat (prin amestecuri etnice diferite) în italieni, francezi, spanioli, portughezi, români, catalani, provensali, friulani, dalmați, retoromani. Romanii au rodit în lume prin latinitate, prin limbile neolatine, prin cultura lor, prin dreptul roman (studiat și azi în universitățile lumii).

Dar despre huni, gepizi, avari, pecenegi, cumani, ce știm astăzi? Că s-au topit iremediabil în istorie, aproape fără urme sau cu urme foarte puține. Românii s-au desăvârșit ca popor odată cu celelalte popoare romanice, adică spre finalul mileniului I, când apar în surse cu numele de vlahi (consemnat în multe variante). Dacă au trăit până acum, dacă au o limbă vorbită cam de 30 de milioane de oameni, o cultură scrisă, un stat și un rol (mic, așa cum este el) în Europa și în lume, este fiindcă au avut elite bune de-a lungul timpului, adică nu au rămas de izbeliște, în bătaia vânturilor sorții, ci au avut câte un reper, câte o țintă de atins.

Firește, nici elitele nu sunt infailibile și pot greși. Simion Bărnuțiu se adresa la 1848 liderilor români din Transilvania, adică îi atenționa pe colegii săi într-o formă memorabilă, care a făcut carieră: „Țineți cu poporul, ca să nu rătăciți!” Azi, din păcate, se știe că și popoarele, prost conduse, pot „rătăci”, inclusiv utilizând regulile democrației.

Elitele unei națiuni trebuie să vizeze în tot ceea ce fac în calitatea lor de elite binele acelei națiuni, prosperitatea și afirmarea sa, optimismul și încrederea, înțelepciunea și cumpătarea. Elitele care „lucrează” pentru disoluția națiunii lor încetează să mai fie elite naționale – adică lideri, capi, conducători ai națiunii respective – și se transformă în instrumente de propagandă ale altora, în călăi ai propriului corp național. Cosmopolitismul este o realitate onorabilă, normală în lumea de astăzi, globalizată, în care îți trebuie câteva ore cu avionul ca să ajungi în cel mai îndepărtat colț.

Planeta, spun unii, este un „sat global”. Dar eu nu înțeleg de ce planeta aceasta trebuie să fie de o singură culoare, cu o singură concepție, de o singură voință, anume a celui care comandă! De ce ideea de „cetățean al universului” o exclude a priori pe aceea de membru al unei națiuni. Mi se pare că se cultivă azi, sub aparența democrației fără limite, noi tipuri de discriminare, mult mai subtile. Unii intelectuali români „subțiri” și „rafinați” ne ademenesc cu globalismul, cu europenismul, cu nevoia de a fi universali, contrapunând acestora națiunea română, ca și cum aceasta ar fi o realitate de rușine, bună de ignorat, dacă nu chiar de ponegrit și de desființat.

Un intelectual este bun dacă este autentic, dincolo de disputa național-cosmopolită, dar riscă să nu mai fie nimic dacă-și neagă mama care l-a născut. Or, pe noi, românii, ne-au plămădit pentru lume limba aceasta, credința, latinitatea, văile alternând cu dealurile, „râul, ramul”, „veșnicia născută la sat”, „Ozana cea frumos curgătoare”, „Oltul nost, bătrânul”, dorul și doina, mioara și „Miorița” și câte altele! Mamele noastre ne-au dat ca zestre toate astea, iar dacă nu prețuim această zestre, nevolnici și nemernici suntem noi, nu mamele. Dacă nu putem iubi și prețui țara asta, de vină nu este țara, ci noi! Țara, din păcate sau din fericire, ne ține (deocamdată) pe toți, vrednici și nevrednici deopotrivă…

Acad. Ioan Aurel Pop, 16 Iulie 2017
Sursa: Ziarul Lumina

Comunicat de presă

O nouă voce: Alianța Strada 

Mulți au ieșit pe stradă în ultimele 6 luni pentru a protesta împotriva corupției, a încercărilor de subordonare a justițitiei, împotriva clasei politice actuale ce se dovedește a fi în totală opozanță față de nevoile și dezideratele a cel puțin 70% dintre români.

În iarnă, câțiva protestatari (Alexandra Otilia Tudoran, Marilena Piucă, Sorin Alexandru Șontea, Lucian Piucă), ce nu făcuseră până atunci, timp de 27 de ani, decât politica protestelor, au pus bazele ALIANȚEI STRADA – care nu se dorește a fi un partid politic de tip clasic, ci o formațiune a celor ce continuă să-și ceară dreptul la o viață normală, într-o societate normală, de care să se bucure și generațiile următoare.

Începând din această vară, ALIANȚA STRADA este partid politic, înscris la Tribunalul București și având o hotărâre definitivă de funcționare. ALIANȚA STRADA are ca scop să mențină trează vocea străzii, pentru dezvoltarea României și creșterea substanţială a nivelului de trai al tuturor românilor, având ca punct central PROCLAMAȚIA DE LA TIMIȘOARA și PROCLAMAȚIA DE LA BUCUREȘTI, precum și doleanţele cetaţenilor, exprimate public prin manifestații, cereri și petiţii.

Obiectivele noului partid ALIANȚA STRADA

Printre acestea se numără: un sistem electoral corect și liber, care să nu îngrădească accesul la demnitatea publică, o justiţie independentă, eficientă și  liberă de orice amestec politic, reașezarea societăţii romanești pe criterii de moralitate, competenţă și corectitudine, prin curăţirea clasei politice și a funcţiilor publice de persoanele condamnate penal sau compromise civic și politic.

Chemăm alaturi de noi pe toți românii care doresc să schimbe din rădăcini modul în care se face politică. Vrem să înlocuim clasa politicienilor cu oameni noi, curați, neșantajabili, care să nu-și pună pe primul plan interesele proprii, ci să aducă România pe drumul normalității – normalitate la care am sperat cu toții începând din 22 Decembrie 1989.

Ne puteți contacta pe: pagina de facebookblogul nostru, sau la telefon: 0744 652 118

Comitetul de conducere interimar al ALIANȚEI STRADA

Tot Ardealul și Banatu-s fruncea!

Credeați că oltenii sunt cei mai grași români? Ei bine, se pare că nu, și tot ardelenii, care-s olandezii României, și bănățenii, care-s nemții ei, îs și-aici fruncea. Conform unui studiu privind obiceiurile alimentare, ardelenii ar fi cei mai grași dintre români, urmați la mică distanță de bănățeni.

La polul opus sunt dobrogenii, a căror șansă este peștele bogat în Omega 6 și Omega 3 ce dizolvă grăsimile. Oltenii sunt abia pe locul 3, iar moldovenii pe 4 în acest top. Mai mult de jumătate dintre români declară că duc o luptă continuă cu kilogramele în plus. Potrivit datelor oficiale, o treime dintre români sunt supraponderali, iar circa un sfert suferă deja de obezitate. Imaginea prezintă harta obezității din România, sursa foto: libertatea.ro

Dintre ardeleni, cel mai gras și cu multe prăjeli mănâncă cei din nordul provinciei, respectiv sătmărenii și maramureșenii.