Olandezii României

Se spune despre ardeleni că sunt olandezii României, mândri de originea lor. Acum, după ce se votează moțiunea DA sau NU legalizaţi furtul în România, merită discutată așa-zisa negociere PSD-UMDR despre care am scris aici.

Pe scurt, PSD era cât pe ce să modifice legea administrației locale, introdusă de urgență pe ordinea de zi la Comisiile parlamentare. Mișcarea, însoțită de negocieri pe marginea moțiunii, s-a sifonat în mai puțin de 24 de ore după reacțiile vehemente ale parlamentarilor din Ardeal. Acesta este un paradox pe care regățenii nu îl pot pricepe: că majoritatea filialelor ardelene ale partidelor politice aspiră la o conciliere cu maghiarii reprezentați de UDMR în numele civilizației urbane europene, dar scot steagul războiului de câte ori această așa-zisă „conciliere” face subiectul unui troc la nivel central.

În ultimii 20 de ani, politica românească s-a mai schimbat. Au apărut și alte partide în secuime, și dincolo de europenismul schematic și de fațadă pe care-l afișează fiecare partid,  tensiunile la nivel local au reînceput să mocnească, întreținute sau nu. Vezi cazul plăcuțelor de la Cluj, dar vezi și problemele din secuime – și așa mai departe, nu e cazul să intrăm în amănunte.

Într-o epocă în care Europa însăși se leapădă de europenismul ei, susține DW, fațada aceasta poate trece drept o formă de integrare. Suntem, cum ar veni, europeni doar până la gardul pe care atârnă steagul UE, dincolo e curtea noastră și treaba noastră cum ne administrăm – cam ăsta este mesajul transmis printre rânduri în discursul politicienilor locali.

Sursa citată susține, într-un articol semnat de Horațiu Pepine, că un partid românesc – dacă ni se iartă utopia – care ar asuma o alianță cu UDMR, fără ipocrizii de conjunctură, ci cu seriozitatea ușor candidă a seniorilor PNȚCD din anii 90, ar fi o forță semnificativă, una cu un cuvânt greu de spus inclusiv în politicile europene.

Încă o zi liberă în martie

De-acum, când vor sărbători 15 martie, ungurii din Romania nu se vor gândi la Kossuth sau la Petofi Sandor, ci la Liviu Dragnea – scrie cineva pe facebook. Așa o fi? Cert e că înainte de ziua liberă pe 27 martie, când sărbătorim Unirea cu Basarabia, mai vine o zi liberă și la jumătatea lunii, pe 15.

Iată și un studiu efectuat în Ungaria, care arată o realitate ce poate fi surprinzătoare pentru mulţi români, potrivit evz.ro Cetăţenii Ungariei nu consideră că ţările vecine sunt antipatice, dar peste 50% au declarat că relaţiile cu România trebuie îmbunătăţite, arată sondajul publicat la începutul anului 2017 de Institutul Nezopont şi citat de agenţia MTI.

irca 52% dintre respondenţi au declarat că relaţiile ungaro-române ar trebui îmbunătăţite, arată Nezopont.  Sondajul a fost realizat prin telefon pe un eşantion reprezentativ de 1.000 de persoane între 4 şi 7 ianuarie, adaugă MTI citată de Agerpres.

Dar România?

Iată care sunt, în opinia de acum un deceniu a lui Jacques Attali, cele trei motive fundamentale pentru care “România n-a reuşit niciodată să devină o putere dominantă în Europa” (din ultimul capitol al cărții sale Scurtă istorie a viitorului, reeditată recent de Editura Polirom. Iaşi 2016, traducerea Mihai Ungurean):

“Pe de o parte, România a privilegiat întotdeauna agricultura, industriile alimentare, renta funciară şi interesele birocratice legate de acestea, în detrimentul industriei, al profitului, al mobilităţii, al inovaţiei şi al tehnologiilor dezvoltării. Ulterior, România a trăit mereu în nostalgia unui trecut preamărit, în respectarea castelor sale birocratice, reconstituindu-le la nesfârşit.

Pe de altă parte, România a neglijat mereu să-şi creeze o forţă navală, o marină militară şi comercială suficient de puternică. Nu a ştiut să dea prioritate dezvoltării unui port, deşi bazinul agricol şi industrial adiacent ar fi putut s-o facă să devină inima Mării Negre (…).
În sfârşit, nu a reuşit să formeze, să suscite şi nici să primească o clasă creativă suficient de numeroasă: nu a pregătit niciodată destui marinari, ingineri, cercetători, întreprinzători, comercianţi şi industriaşi; nu a atras niciodată destui savanţi, bancheri şi creatori de întreprinderi, ci doar teoreticieni şi artişti plătiţi de putere, precum şi administratori însărcinaţi să sintetizeze şi să administreze, dar niciodată să-şi asume riscuri”

Călin Marincuș la București, alături de luptătorul Cătălin Berenghi

Activiștii clujeni Călin Marincuș și Octavian Todiraș,  alături de fostul luptător în Legiunea Străină, Cătălin Ioan Berenghi și de Ioan Cătălin Gornic au dat în judecată Guvernul României la Curtea de Apel București. Ei au cerut anularea Hotărârii de Guvern nr. 372/2015 emise de Victor Ponta prin care România pune la dispoziție un teren de 11.000 mp în bulevardul Expoziției pentru construirea unei moschei islamice.

Pe finalul săptămânii trecute, vineri 09.06.2017 a avut loc un nou termen în procesul ajuns la Curtea de Apel București. Știrea a făcut și subiectul unei relatări în această săptămână la un post TV clujean, Călin Marincuș declarând pentru NCN:

Faptul că am dat în judecată Guvernul arată că putem să contestăm ideile care vin în contradicție cu credințele noastre, cu ceea ce ne reprezintă pe noi, ca români.

Puteți urmări interviul aici:

 

Un bistrițean la Cluj

Foto: Mircea Roșca / SPORT PICTURES

M-am întâlnit cu Lucian Sânmărtean la Grand Hotel Italia. Invitat special al Federatiei Române de Fotbal la meciul cu Chile, Lucian venise la Cluj împreună cu fetița lui, Natalia. Sânmărtean a fost cel care a dat lovitura de începere la meciul amical desfășurat la Cluj, marcând astfel momentul retragerii din echipa națională.

L-am întrebat dacă vrea să facem un mic interviu sau să o declarație de presă despre meciul amical de ieri, cum vede el situația la echipa națională – dar mi-a zis că nu vrea să comenteze. A zis că în cazul în care nu-și va mai găsi contract într-o țară arabă, vrea să se retragă cu totul din fotbalul profesionist. Totuși, nu s-a putut abține să nu analizeze pe scurt meciul, care i s-a părut bun. Cât despre el, este mulțumit cu ce a realizat:

Personal sunt mulțumit cu ce am făcut și la echipa naționala și la cele de club… cred că se putea și mai rău. Am reușit să revin în carieră așa, pe ultima parte a ei și sunt mulțumit de asta. Voi vedea în lunile următoare ce se întâmplă și ce va fi pentru mine. Dacă nu apare nimic, poate că e momentul să am un meci de retragere. Chiar dacă sună trist, am totuși o vârstă și dacă nu se mai lipește nimic în Arabia, cred că e cazul să închei cu fotbalul profesionist.

Am înțeles și n-am mai insistat, mai ales că Lucian mi s-a părut un tip discret, genul de ardelean modest, la locul lui. Un fotbalist care putea ajunge departe, dacă la vârf de carieră, după un an reușit la Panathinaikos, n-ar fi avut un conflict cu antrenorul Alberto Malesani. După ce din cauza asta a fost ținut pe bancă și n-a mai jucat timp de mai mult de 2 ani, Sânmărtean și-a reziliat contractul cu grecii în decembrie 2006. A ajuns în 2007 la Utrecht, unde au început accidentările. Asta după doi ani de stat pe tușă…

De ce mai (iunie) venim în Piață?

Pentru că nici acum nu s-a terminat… Pentru că în 27 de ani n-am scăpat de ei… De incompetenți, de hoți, de anti-guvernanții noștri, de neiubitori de copii, de neiubitori de dreptate.

Pentru ca mulți ne revoltam degeaba de 27 de ani, pentru că nici dacă cineva i-ar fi „consiliat”, pe gușterii ăștia din Parlament și Guvern, nu găsea mai multe motive să ne facă să ieșim… în stradă!

Pentru că îi batem cu umorul și cu calmul, cu non-violenta, pentru ca tot ceea ce scriem pe pancartele noastre (pe genunchi, cu pixul, de multe ori…) e ADEVARAT!

Pentru că ei nu plătesc suficient de mult pentru toate neroziile făcute în dauna omului simplu, și pentru că nu vor să plătească nici în viitor. Pentru că avem copii cu gânduri de plecare, și pe care poate-i vom ține aici, lângă noi! Pentru ca avem părinți, pe care cu timpul i-am convins ca nu exista dreptate, ci doar interese personale, ale clasei politice actuale.

Pentru că avem voie sa vorbim tocmai datorită celor nevinovați, care au murit în 89 și la Mineriade. Și pentru că nimeni, niciodată, nu va avea voie sa arunce la gunoi tricolorul!

Sorin Alexandru Șontea

De la Demos la Podemos

Am scris zilele trecute pe-aici și pe dincolo despre dezbaterea ce a urmat proiecției filmului documentar despre mișcarea Podemos din Spania. Prezentat la Cinematograful Florin Piersic în cadrul TIFF: Politica – Manual de instrucciones, documentează în principal perioada de la înființare, către campania electorală a spaniolilor.

După film a avut loc o interesantă dezbatere la care au participat 6 tineri politicieni români. În completarea celor scrise zilele trecute, notez intervenția politicianului Claudiu Crăciun, care a afirmat că:

Multă lume ne suspectează că i-am imitat pe cei de la Podemos. Ei bine nu, nu am făcut-o. Demos vine din acronimul a doi termeni foarte importanți: DEMOcrație și Solidaritate.

El a continuat cu o afirmație controversată:

Dacă nu vă place inegalitatea înseamnă că sunteți de stânga, dacă nu vă revoltă înseamnă că sunteți de dreapta. PODEMOS este cât se poate de real de stânga, ați văzut în film: Pablo Iglesias avea Syriza pe telefon, cânta „Comandante che Guevara ”- dar ei trebuie înțeleși în context spaniol și european.

Acești tineri au reușit pentru că în Spania există o cultură politică foarte bine dezvoltată și solidă, iar Podemos-ul a fost posibil tocmai datorită acestei culturi politice și a unei căderi a partidului socialist, cădere pe care am văzut-o și în Grecia, și un anumit reviriment al unei stângi democratice, mult mai participative. 

Senatorul USR Mihai Goțiu:

Pentru că ne aflăm la un festival și este al doilea film pe care îl văd pe acest subiect la un festival (am mai văzut unul la One WorldAda for Mayor, lansez această provocare pentru cineaștii din România (mai ales pentru documentariști), să aibă intuiția să urmărească și aceste evenimente pentru că, cu una sau două excepții, s-au întâmplat foarte multe lucruri în România care ar fi meritat o astfel de documentare. Și zic asta pentru că ne întâlnim, discutăm, vedem la TV zeci de analize care ignoră, din punctul meu de vedere, ceea ce s-a întâmplat în realitate și exprimă doar păreri învățate la școală…

(Vice)președintele USR Elek Levente:

Eu am avut impresia în foarte multe momente că am văzut un USR în variantă spaniolă. Dacă aș fi cunoscut filmul înainte puteați să ne acuzați că i-am plagiat. Cred că din foarte, foarte multe puncte de vedere ne asemănăm cu ceea ce am văzut: și ei provin din lumea civică, au adunat foarte mulți tineri în jurul lor – ceea ce am făcut și noi.

Și acest spirit care-i foarte greu de învins (s-a văzut că și în Spania a contat foarte mult), eu sper că și la noi spiritul va conta enorm de mult. Și acesta este cel mai mare noroc pe care îl avem, forța asta a tinerilor care este alături de noi.