Antropolog francez expulzat din Cluj

Recenta interdicție de intrare în țară (cinci ani) pentru alsacianul Raoul Jean Weiss, stabilit la Cluj, a suscitat câteva nedumeriri. Este traducătorul și antropologul francez (doar) primul jurnalist on-line împiedicat să mai stea în România pentru delict de opinie?

Și mai ale, în ce constă riscul naţional de securitate pe care-l prezintă? Scrisul său, gândurile sale în 2018, despre Uniunea Europeană? – se întreabă prietenii săi, uimiți că un cetăţean francez n-a putut să-şi ia lucrurile personale dintr-un apartament din Cluj, orașul cosmopolit, primitor cu străinii…

Născut în Alsacia, cu părinți stabiliți în Elveția, indezirabilul Raoul Jean Nicolas Weiss a ajuns în România de suficienți ani încât a învățat perfect româna și maghiara. Dacă e cumva maghiarofil, probabil că a conspirat mai mult cu unguroaicele. Și, la urma urmei, îi lași pe toți cei aciuați în jurul pastorului Tőkés László să promoveze idei revizioniste pe teritoriul țării, fapte care intră clar sub incidența Legii nr. 51/1991 privind siguranța națională a României – dar îl expulzezi pe Weiss pentru că postează, ce?

Idei subversive – dar în fond conservatoare  – pe internet, condamnând practicile colonizatoare ale occidentalilor (dintre care se trage)?  Așa cum spune Alexandru Petria, „dacă Raoul Weiss nu este spion sau potențial terorist, a deranjat cu articolele sale din presa internațională. Cum îl cunosc, nu-l cred deloc una sau alta. E genul de intelectual incomod, nealiniat, ale cărui texte sunt ca mâna pusă din greșeală pe o urzică.”

Una peste alta, așa cum remarcă și Iulian Capsali: „Raoul Weiss nu a facut niciodată apologia secesiunii Ardealului. Au făcut-o în schimb mulți români (și maghiari din România), de ani de zile, care nu au pățit niciodată nimic, ba mai mult, sunt publicați în presa mainstream”.

„Faptul că Raoul Weiss trata vestul și societatea de consum ca pe o societate totalitară vine dintr-o tradiție de stânga, greu pricepută de actualul stângism anti-marxist”, remarcă și Coman Norbert pe pagina împricinatului, citându-l în context pe Passolini:

Această «civilizație a consumului» este o civilizație dictatorială. Pe scurt, dacă noțiunea de fascism înseamnă samavolnicia puterii, «societatea de consum» a realizat pe deplin fascismul.

Răvășitul oilor în Ardeal

Tradiția în mocănime este ca răvăşitul oilor să se facă pe la mijlocul lui septembrie, de Ziua Crucii. Însă, când nu este suficientă brânză pentru a fi împărţită la oameni, în unele sate se mai înaintează în toamnă cu două-trei săptămăni. La Săcele, tradiționalul obicei de alegere a oilor are loc chiar în acest weekend.

Oile care au fost date primăvara la cioban, după ce se întorc de la munte, în scurtă vreme se „răvăşesc”, adică se împart stăpânilor de drept. Pentru asta se merge la stână şi se aleg din ciopor, cu scopul de a vedea care lipseşte şi care nu. Dacă lipsesc, le plăteşte ciobanul care a avut grijă de ele peste vară. Sigur că oaia este plătită la preţul de toamnă, şi nu la cel de primăvară, când s-a făcut urcatul la munte.

Există şi varianta ca ciobanul să dea la schimb o oaie de-a lui. După răvăşit, oile nu se mai dau la acelaşi cioban, ci se formează turme mai mici şi se dau la ciobanii „de toamnă”, la unii intermediari, până dă prima ninsoare mai sănătoasă. Abia la prima zăpadă se duc acasă, iar proprietarii lor încep să le dea să mănânce din propria ogradă.

Tot la răvăşitul oilor se împarte şi brânza de peste vară, căci cei care dau oile la ciobanii de toamnă nu mai cer acestora și brânză. O oaie dă cam 10-12 kg de brânză pe an, cam 3 kg de brânză de burduf  şi 1,5 kg de urdă. Brânza de burduf se face doar sus la munte, unde aerul este mai rece, ca să poată ţine până toamna.

Cu timpul, localnicilor li s-au alăturat tot mai mulți turiști veniți de la mare distanță, unii chiar cu rulotele, ca să asiste la această tradiție a mocanilor.  Se săvărşește astfel ultimul act al transhumanţei. La final, oamenii îşi iau mioarele, brânza şi urda şi se risipesc pe la casele lor, în aşteptarea iernii.

Cum legăm Moldova de Ardeal?

Potrivit unei analize ce a inclus patru trasee peste Carpaţii Orientali, autostrada A13 (Braşov – Bacău) pare a fi cea mai rentabilă variantă de legare a Ardealului de Moldova, după cum au declarat surse oficiale citate de economica.net.

Potrivit acestora, autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni (A8), recent acceptată de Comisia de Transporturi și Infrastructură a Camerei Deputaților, nu îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea finanţării europene, iar singura autostradă peste Carpaţii Orientali care se califică pentru finanţarea din fonduri europene ar fi Braşov – Bacău (A13).

Analiza a fost realizată la cererea Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) în cadrul acordului de asistenţă PASSA, încheiat cu Banca Europeană de Investiţii (BEI). În cadrul studiului au fost analizate patru trasee:

  • Cluj – Bistriţa – Suceava
  • Târgu Mureş – Târgu Neamţ – Iaşi – Ungheni
  • Târgu Mureş – Sighişoara – Bacău
  • Braşov – Bacău

Din analiza cost – beneficiu se poate constata că singurul proiect uşor peste limita de rentabilitate este Autostrada Braşov – Bacău, după cum rezultă din analiza experţilor. Potrivit lor, varianta Braşov – Bacău se califică pentru fondurile europene, fiind singura care îndeplineşte condiţiile de rentabilitate, cu un coeficient  mai mare de 5%.

Sugestia ar fi să se meargă pe o singură variantă, Braşov – Bacău, pentru că dacă se va merge pe două, atunci se împarte traficul şi pică ambele variante.

Autostrada Brașov – Bacău are 160 de kilometri, iar costurile estimate sunt de 2,16 miliarde de euro. Și Felix Stroe a fost tranşant: autostrada Moldova – Transilvania înseamnă Bacău – Braşov. „Este mai mai uşor şi mai ieftin să o facem“, a spus actualul ministru al transporturilor din guvernul PSD.

Pe altă parte, comisarul european Corina Creţu a declarat în repetate rânduri că România poate primi finanţare europeană pentru Autostrada Târgu Mureş – Iaşi – Ungheni (310 km), însă din cauza numeroaselor arii protejate pe care le traversează, nu ar primi niciodată Acord de Mediu, document fără de care nu poate fi eliberată ulterior Autorizaţia de Construire.

Autodrumul Transilvania

Ieri s-a inaugurat un mic lot al autostrăzii A3 zisă și Transilvania, începută în 2004, în baza unui contract semnat cu firma Bechtel International Inc. La 15 ani de la începerea lucrărilor, nu vom avea mai mult de 75 de km din această autostradă.

Următoarele loturi cu șanse de predare în 2019 vor fi câteva tronsoane de pe Ogra – Câmpia Turzii, respectiv lotul 1 (Ogra – Iernut) construit de cei de la Geiger și lotul Ogra – Ungheni pe care lucrează Strabag. Pe circa 14 km de la Ogra la Ungheni, în apropiere de aeroportul Târgu Mureș, lucrările ar putea fi gata până la final de an, dar deschiderea circulației ar mai putea aștepta.

Din păcate, niciuna din cele două secțiuni nu vor putea fi deschise traficului până la execuția completă a segmentului Iernut-Chețani care conține nodul rutier de la Iernut. Porțiunea Câmpia Turzii – Târgu Mureș era destinată spre a absorbi cât mai multe din fondurile europene POS-T ce riscau să se piardă la final de 2015.

Totuși, contractarea întârziată a făcut ca întregul proiect să fie unul fazat, adică amânat și împărțit astfel ca o parte să fie finanțată din fondurile alocate României în exercițiul 2007-2013, iar restul din 2014-2020.

Din păcate, fazarea a însemnat că doar 25,5 milioane de euro au venit din exercitul 2007-2013, iar grosul de peste 233 de milioane de euro se vor vărsa din potul 2014-2020. În lungime totală de 56 km, lotul de A3 Campia Turzii – Ogra – Târgu Mureș a strâns până azi 3971 de zile de la demararea proiectului.

Micul ducat de Ardeal

Din confruntarea cu o echipă de muncitori venită din Marele Ducat de Luxemburg, ducatul de Ardeal s-a dovedit neașteptat de mic (de aici și titlul), cu tot sprijinul mercenarilor portughezi. Acest articol scoate la iveală, desigur, multe frustrări – dar poate că e mai bine să nu ne mai ascundem după cuvinte. Pentru cine avea ochi să vadă, a fost limpede încă din meciul tur cu Dudelange că nu avem atitudine și nici soluții tactice, iar după meciul de la Mediaș a fost și mai clar că nu s-a învățat nimic din Luxemburg.

Imediat după meciul retur și rușinoasa eliminare fără măcar vreo victorie la scor minim, așa de consolare (ce să mai vorbim de un egal, că nu ne ajuta cu nimic), antrenorul portughez și-a pus pe masă demisia, conștient de procedurile din Ardeal. Dar înfrângerea de pe teren nu a fost decât o consecință a degringoladei de prin birouri: „oricum eram prea mulți” a recunoscut doctorul Iuliu Mureșan, parafrazându-l pe Mircea Geoană: „nici nu știm câți suntem”.

Pentru meciul cu crescătoria de talente Viitorul de la Constanța antrenorul Toni spunea că trebuie să le refacă jucătorilor moralul. Sugerez ca, în loc să-i ducă pe la psiholog, mai bine să facă o excursie în Luxemburg, că tot au ratat antrenamentul dinaintea meciului tur, și să vadă cum trăiesc jucătorii de la Dudelange F91, mai ales ce salarii au, ce mașini, cum se descurcă și cu job (unii dintre ei) – pe scurt să-i aducă puțin cu picioarele pe pământ, dacă nu mai pot alerga.

Potențialul Ganea (bine că a ieșit din cărți varianta cu el antrenor) își dădea cu părerea zilele trecute cum că asta cu echipa de muncitori e praf în ochi. Ei bine, dacă citiți ce am pus în link veți vedea că sunt amatori pe bune în Dudelange, nu ca jucătorii noştri din campionatul socialiști, care figurau și ei angajaţi pe undeva, dar mergeau la locul de muncă doar să semneze condica, sau atunci când erau pedepsiţi pe linie de Partid.

Oamenii ăştia lucrează cu adevărat şi practică fotbalul în timpul liber, de plăcere sau ca să-și îndeplinească un vis. Și fac niște sacrificii, nu doar acum că se vor învoi de la muncă pentru a merge în astfel de competiţii, ci și atunci când merg la antrenament după o zi de muncă, fie ea și cu 1/2 de normă. Cât despre lupii din Ardeal, nu cred că le-ar strica să se vadă nițel în oglindă cu cei din micul Ducat, pe care l-au făcut mare cu adevărat.

Orban la Tusvanyos

Premierul maghiar Viktor Orban sosește în această seară (vineri) în Romania, iar  sâmbătă de la ora 10.30 va ține un discurs pe scena mare de la Băile Tuşnad / Tusványos din judeţul Harghita. Acesta va vorbi, ca de obicei, despre viitorul Europei, dar şi despre chestiuni economice şi tematici legate de soarta Bazinului Carpatic.

Reprezentanţii organizatorilor Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad au declarat pentru mediafax.ro că, în cadrul manifestării vor fi abordate teme care prezintă interes pentru maghiarii din Transilvania.

Orban și-a făcut un obicei sa participe an de an la tabăra de la Tusvanyos, ajunsă la a 29-a ediție. Evenimentul organizat de Fundația „Pro Minoritate” din Budapesta și de Consiliul Tineretului Maghiar din Romania se va derula sub motto-ul: Tusványos, pasiunea noastră.

Au fost transmise invitaţii şi unor demnitari români care, însă, au declinat participarea la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad. „Cu toate acestea, vor fi şi invitaţi români la universitatea de vară, alături de diverşi politicieni, analişti şi jurnalişti europeni, care au confirmat participarea lor, cum ar fi Radu Carp, Mihai Răzvan Ungureanu, Ioan Stanomir”, au precizat organizatorii.

Subiectele abordate în cele aproximativ 30 de corturi unde se organizează programe sunt dintre cele mai diverse, de la politica naţională maghiară şi perspectiva europeană a Balcanilor, până la reforma sistemului juridic din România sau securitatea globală după summitul NATO.

Azi s-au dezbătut mai multe teme sensibile, de la ora 13: Rosia Montana – protectia mediului sau crearea de locuri de muncă, la care au participat Eckstein Kovacs Peter, fost consilier prezidential, Remus Cernea, consilier în Guvernul Romaniei și Gergely Balazs, vicepresedinte CNMT.

De la ora 15: Libertatea presei sau cenzura, la care au participat, printre alții, Szalai Annamaria, presedinte CNA Ungaria și Belenessy Csaba, director general MTI. Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad este cunoscută membrilor comunităţii maghiare sub denumirea de Tusványos.

Cuvântul este o combinație a numelor celor două localităţi în care s-a desfăşurat până acum manifestarea – iniţial s-a ținut la Bálványos, după care a fost mutată la Băile Tuşnad. Ajutat și de lunga perioadă pentru care se află în fruntea Ungariei, Orban pare să rescrie istoria de balans diplomatic a lui Ceaușescu din anii ’70, oferindu-și o maximă expunere internațională.

 

Impresii de prin Maramu’

De foarte mult timp mă tenta ideea de Mocănița de pe Valea Vaserului, vestita cale ferată care își face loc prin traseele împădurite din nordul țării. Am auzit povești multe, cum că ar fi plictisitor, că nu e nimic interesant de văzut, că prețul ar fi prea mare etc. Așa că m-am decis să mă conving singură, însoțită bineînțeles de martori, prietenii mei dragi.

Astfel, după ce ne-am făcut un traseu rapid, cu ce mai era de văzut în zonă, după 3 nopți de Electric Castle, iată-mă sâmbătă dimineața la ora 05:15 în picioare. Mi-am îndesat în modul cel mai urgent câteva lucruri în ghiozdan, uitând bineînțeles periuța de dinți (care e deja o regulă). Ne-am urcat în mașină, iar  după râsetele și bătăile de joc asupra feței mele nedormite, am pornit la drum, cu o mică urmă de regret că totuși mai erau două nopți din festival.

Drumul a fost mai mult decât interesant, eu adormită din 10 în 10 minute, prietena mea care ne-a încântat cu vocea ei (nu vreți să știți), râsete cu lacrimi, am ajuns la Cimitirul din Săpânța, prima destinație. Ideea de a transforma un cimitir sumbru în ceva atât de colorat și viu este cea mai bună metodă de a glumi pe seama morții. După ce am citit mesajele scrise în limbajul regional, specific acestei zone de pe câteva cruci, am intrat să iau câte un suvenir, am făcut câteva poze și prima vizită a luat sfârșit mai repede decât m-am așteptat. Următoarea destinație, vestita Mănăstirea de la Săpânța este ce mai înaltă mănăstire de lemn din Europa, la construirea căreia nu s-a folosit nici măcar un cui, ci doar lemne îmbinate.

Situată la 1 km de șoseaua principală, în inima pădurii, peisajul te lasă fără cuvinte, iar liniștea care domnește acolo nu o poți înlocui cu nimic. Am urcat în turn, am vizitat altarul de vară și am admirat în voie priveliștea din jur și trandafirii care te întâmpinau ca un culoar plin de parfum și culoare.

Lăsând în spate această oază de liniște, ne-am îndreptat spre Mănăstirea Bârsana, o locație la fel de superbă, unde din păcate s-a evidențiat mult mai mult partea comercială decât cea spirituală. Magazin de suveniruri la intrare, magazin în interiorul mănăstirii și nu oriunde ci chiar în încăperea minusculă unde se ținea și slujba, deja pentru mine a fost prea mult. Să nu mai pomenesc de călugărița-vânzătoare prea acră și plictisită care certa femeile în vârstă, înghesuite și ele să cumpere o brățărică, o iconiță și nu le puneau la locul lor. Ei,ei!

În rest doar de bine. După o scurtă oprire să luăm masa, am pornit grăbiți spre Cascada Cailor, deoarece ultima întoarcere cu telescaunul se făcea la ora 18:00. Ne-am luat bilete pentru telescaun, 35 de lei dus-întors și a început drumul spre prima destinație pe care o pot numi genială din această excursie. Despre peisajul de pe munte care te lasă fără aer, drumul prin pădurea de brazi și aerul curat tulburat doar de mirosul oilor de la stână și a văcuțelor care se plimbau în voie pe creste, cam atât am de spus. Trebuie să fii acolo ca să îl simțiți cu adevărat.

Am mers prin pădure cam 1 km jumătate și la un moment dat am văzut-o în depărtare. Nesfârșita cădere de apă din Munții Rodnei, mult mai mare decât mă așteptam. După încă 5 minute de mers am ajuns la baza acesteia, unde am făcut poze, am privit-o minute în șir fiind cel mai relaxant lucru pe ziua respectivă. Ne-am întors obosiți, dar paradoxal, încărcați cu o energie aparte și ne-am urcat în telescaun.

Mi-aș fi dorit să mă plimb așa măcar o săptămână, priveliștea care ți se deschide în fața ochilor în timp ce cobori poate fi descrisă simplu cu un mare wooow! Citiți relatarea completă aici.