Topul orașelor unde vrei să te muți din Cluj sau București

Dacă ești fan Ardeal, în rândurile de mai jos găsești un top al orașelor unde vrei să te muți din București sau Cluj.

Asta pentru că vine o vreme în viața orășeanului dintr-o metropolă aglomerată (fie ea București sau Cluj, deși orașul de pe Someș e mai multă aglomerat decât metropolă) când simte că-i vine să-și ia lumea în cap. Fie dintr-un motiv anume (șefii, traficul, vecina), fie din mai multe adunate (agitația din oraș și de la serviciu). Cert e că din varii motive, Bucureștiul nu mai reprezintă un loc capabil să seteze viitorul României, ci o aglomerație urbană urâtă de oameni. În ultimii anii migrația internă din România a atins un nivel record:

Conform Institutului Național de Statistică, doar în 2016 (iar tendința a continuat în 2017) aproape 400.000 de oameni și-au schimbat domiciliul dintr-o localitate a României în alta.

Aici ar fi interesant de aflat motivația lor, sau câți dintre migranții interni și-au dorit un upgrade (un câștig mai bun, îmbunătățirea condițiilor de viață) și câți un downgrade (un trai mai liniștit sau mai ieftin, într-un oraș unde se câștigă mai puțin și prețurile sunt mai mici), pentru că cifra reprezintă exact 10% din populația activă a României, dar nu cred că statistica oferă astfel de informații. Cifra relevantă ar fi vârsta migranților, pentru a afla dacă sunt cei care vor un upgrade (dacă migranții sunt tineri) sau un downgrade (oameni aproape de vârsta de pensionare).

Revenind la ipoteticul clujean sau bucureștean – subiect al articolului nostru – fie că e doar student sau născut în marele oraș, viața de aici l-a pregătit oricum pentru ce-i mai rău, așa că de ce să nu aleagă răul mai mic? Mai-micile orașe de provincie au fiecare dezavantajele lor, însă dacă omul știe ce vrea, s-ar putea să găsească un pic de liniște, departe de viața agitată a capitalei. Dacă se poate lipsi de efervescența aceea pe care o dau tinerii Bucureștiului, Iașului, Clujului sau Timișoarei, în România există câteva variante fezabile.

  1. Oradea mare – are aeroport, centrul arată din ce în ce mai bine, prețurile locuințelor sunt rezonabile; de muncă se găsește. Mai multe detalii aici.
  2. Sibiu – aeroport, investiții care aduc tot mai multe locuri de muncă în zona industrială, festival de teatru și de film documentar (Astra)
  3. Brașov – pentru peisaj și apropierea de capitală. Infrastructura sa rutieră este bună, îi lipsește doar aeroportul (și metroul, o gogoriță a administrației locale). Spre deosebire de multe alte orașe din Ardeal fără drum de centură (vezi Cluj) sau cu un drum ocolitor pe o singură latură (cazul Albei Iulii ori Sibiului), în Brașov nu ești nevoit să traversezi tot orașul când vrei să ieși din el în direcția opusă. Salariile sunt mai mici ca în București, dar cu toate astea orașul e mai scump din cauza turismului dezvoltat. Problema cu segregarea între IT-iști și restul salariaților este prezentă și aici, iar Brașovul tinde sa devină un rai al programatorilor, asemeni Timișoarei și Clujului.
  4. Arad (Oradea mică) – este într-un top al INS privind migrația în Ardeal, datorită zonei industriale care oferă locuri de muncă, drept pentru care au venit mulți olteni în oraș. Chiar dacă ar putea trece drept un oraș cochet datorită centrului (zona dintre Teatrul Ioan Slavici și primărie), calitatea serviciilor publice îl trag mult în jos – dar asta nu știu decât cei care locuiesc deja acolo. Ce se vede chiar și cu ochiul liber al turistului sunt stadioanele distruse sau ștrandul lăsat în paragină.
  5. Făgăraș – ca alternativă ieftină la Brașov. Ești la 30 minute de Brașov și tot atât de aeroportul din Sibiu. Foarte mulți locuitori sunt plecați la muncă în Spania și Italia, chiriile sunt mici, iar localurile cochete.
  6. Cluj  – acum cinci ani era prima alternativă la București, atât pentru studenți cât și pentru IT-iști, astfel că era destinația favorită a hipsterilor, datorită TIFF și a altor avantaje culturale. După o perioadă de autopromovare păguboasă, orașul s-a aglomerat, așa că alternativele hipsterimii sunt acum Timișoara și Brașov. Despre aventura mutării mele în Cluj, citiți volumul disponibil aici.
  7. Turda – o alternativă ieftină la Cluj, localitatea se află la 25 km de aeroportul Avram Iancu. Orășelul are Teatru și Salină – iar în jurul acesteia se dezvoltă diverse variante de recreere: club hipic, hoteluri cu SPA. De vizitat și Cheile Turzii. Important nod de autostradă și un (viitor) mare centru logistic.
  8. Deva – un oraș mare dar liniștit, cu centură și drumuri bune prin județ, chiar bucăți de autostradă (sic!). Bine poziționat în centrul țării, locuințe ieftine.
  9. Baia Mare – pentru traiul decent, mai ieftin ca în Cluj, peste 140 mii de locuitori, aeroport, drumuri bune în oraș și în tot județul, parcuri și spatii verzi peste tot: este situat la poalele Carpaților orientali, aproape de Ungaria și Ucraina. Centrul cultural academic este plin de viață, Cluj la trei ore cu mașina, femei frumoase, diverse și spectaculoase combinații între români, maghiari, ucrainieni, slovaci și țigani etc.
  10. Alba Iulia – deși se vrea smart city, nu este decât unul small. Singurul motiv să vii aici este Universitatea „1 Decembrie”, în caz că vrei să studiezi (biblioteca Batthyanaeum oferă cea mai mare colecție de incunabule din România) ori să predai istoria sau arheologia, și IT-ul – dacă ai o calificare în acest domeniu.

Depind bibliotecile de sensul cuvintelor?

Unele da, iar Batthyaneum nu este orice fel de bibliotecă: accesul este permis aici doar în baza unei autorizaţii, instituţia fiind de obicei închisă, iar exteriorul degradat nu vesteşte comoara ce se ascunde în interior. Batthyaneum este de fapt cea mai veche instituţie de cultură din Transilvania,  care păstrează 80% din cartea medievală occidentală a României şi 70% din incunabulele ţării.

Incunabulele sunt primele tipărituri, apărute între anii 1450 şi 1500, şi realizate prin gravarea textului în lemn. Una dintre cele mai preţioase cărţi ale bibliotecii Batthyaneum este un fragment dintr-un manuscris carolingian, datând din anul 810, scris în latină, cu cerneală de aur, cunoscut sub denumirea de Codex Aureus sau Evangheliarul de la Lorsch.

Reprezentantul Bibliotecii Naţionale, instituţie în cadrul căreia funcţionează Biblioteca Batthyaneum, a depus la dosarul procesului care stabilește dreptul de proprietate asupra manuscriselor, documente solicitate de judecător la termenele anterioare.  Este vorba despre listele de inventar ale instituţiei din Alba Iulia, precum şi un număr de 29 de file în limba latină reprezentanând hotărâri judecătoreşti de la începutul secolului al XIX-lea privind procese între moştenitorii episcopului Batthyány Ignác, întemeietorul Bibliotecii Batthyaneum.

Latina medievală în care sunt scrise documentele încurcă instanţa de judecată, avocatul Arhiepiscopiei Romano-Catolice găsind un traducător autorizat care să le prezinte instanței în limba română.

Arhiepiscopia Romano Catolică de Alba Iulia a depus, la rândul său, la mijlocul lunii ianuarie, în cadrul procesului privind dreptul de proprietate asupra Bibliotecii Batthyaneum, traducerea testamentului episcopului Ignatius Batthyany, realizată de expertul propus de instituţie.

Traducerea aparţine profesorului Buzogany Desideriu de la UBB Cluj-Napoca, expert propus de instituţia religioasă şi acceptat de instanţa de la Curtea de Apel Alba Iulia. Deocamdată nu s-a luat în discuţie niciuna dintre cele două traduceri prezentate, judecătorii oferind celeilalte părţi – Biblioteca Naţională a României, prin Biblioteca Batthyaneum – posibilitatea să analizeze traducerea şi să formuleze obiecţii.

La termen anterior, în luna noiembrie, a fost depusă traducerea realizată de profesorul Ioan Aurel Pop, rectorul UBB, pentru Biblioteca din Alba Iulia. Arhiepiscopia Romano-Catolică a adus atunci obiecţii cu privire la traducerea din limba latină a testamentului contelelui Ignatius Batthyany în anul 1798, prin care acesta a donat Provinciei Transilvania şi Bisericii, Biblioteca şi Institutul astronomic Batthyaneum. Decizia privind cele două traduceri va fi luată de instanţă, iar o sentinţă finală va aparţine, cel mai probabil, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.  Citiți mai multe despre acest proces aici.

Limba latină pune probleme în procesul privind proprietatea asupra Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia. Hotârâri judecătoreşti vechi de 100 de ani au fost admise ca probe în procesul de la Curtea de Apel.

Curtea de Apel Alba Iulia a reluat miercuri, 13 septembrie 2017, dezbaterile în dosarul Bibliotecii Batthyaneum. Părţile implicate au depus mai multe înscrisuri, un nou termen fiind stabilit de complet pentru data de 8 noiembrie.

 

Scrisoare din Kolozsvar

Stimată doamnă Prim Ministru Viorica Dăncilă, Stimată doamnă Ministru de Interne Carmen Dan, vă scriu pentru că am înțeles că amândouă sunteți din Videle.

Şi eu am avut un coleg de armată din Videle, în 1986. Îl chema Păun. Avea aproape 2 metri şi peste 100 kile, dar cât era de mare, era numai piele și oase. Avea două mâini ca lopata, și pe corpul său uriaș stătea un cap mic și plin de furunculi. Lumea îi zicea Srilăr.

În 9 luni de armată Păun n-a purtat ciorapi niciodată. Ca toții, și el primea de la unitate ciorapi regulat, dar el își învelea picioarele în ziar, așa îi băga în bocanci. Și iarna. Ciorapii îi făcea ghem și îi așeza în valiză, ghem lângă ghem, frumos aliniați.

Mă întreb ce s-o fi ales de Păun. Îmi plăcea de el, era un uriaș blajin. La liberare, când l-am văzut ultima oară, avea vreo 30 perechi de ciorapi albi în valiză. Dacă îl cunoașteți, vă rog să-i transmiteți salutările mele.

O fi Videle un oraş mare, dar România e o țară mică. Sunt curios ce o să aveți dumneavoastră în valiză la liberare.

Semnează: Szakáts István, presedinte la Fundatia Altart

Neagu Djuvara

Ultimul boier român, pe care îl credeam nemuritor, a plecat ca un trăznet! Ca și trăznetul acela din Highlander, când spiritul celui plecat îl cutremură pe cel rămas… Pentru că nu poate rămâne toată lumea, nu?

Romania se stinge odată cu dispariția celor valoroși (prin extincție sau simpla părăsire a teritoriului) și ne stingem și noi, cei rămași, odată cu asta. Rămânem tot mai puțini și mai goi!

I-aș pune o carte și-un creion pe mormânt, scrie doctorul Mircea Ciungu, o istorie a românilor spusă celor tineri. După Rege, iată că ne pleacă și Cronicarul. Rămas bun, Coane! De acum va trebui să ne scriem singuri istoria, așa rătăciți și dezbinați cum suntem.

L-a pomenit pe conul Djuvara și istoricul Ioan Aurel-Pop:

Părea etern ca timpul, care vine de demult și se îndreaptă departe…

„Numai la moartea Cellei Delavrancea am mai avut un astfel de sentiment al neputinţei noastre, pentru că şi fiica marelui scriitor fusese centenară şi devenise un simbol cultural. Neagu Djuvara a fost el însuşi istorie, venit din istorie, dintr-o mare familie boierească şi intelectuală şi transformat în istorie.

Putea să scrie zeci de cărţi – cu inegalabilul său talent – numai despre viaţa pe care o trăise, despre oamenii pe care îi cunoscuse, despre evenimentele cărora le fusese martor”, a afirmat Ioan Aurel Pop, potrivit Agerpres.

Academicianul român a subliniat că Djuvara fost un om tonic, care a transmis încredere în viaţă şi îndemnul de a învinge provocările sorţii.

L-am revăzut în Bucureşti, după ce împlinise 100 de ani, în casa inginerului Erbiceanu, casa în care trăia de o vreme – retras şi însingurat – stingher că nu mai avea contemporani de vârsta sa şi din lumea sa.

„Mulţumirea noastră este, totuşi, aceea că lasă în urmă o zestre culturală, lasă un univers în cărţile sale, univers care aşteaptă să fie cunoscut, mai ales de tineri. A trecut dincolo într-un moment istoric, la Centenarul Marii Uniri, încât a marcat şi prin moarte istoria, aşa cum a marcat-o prin viaţă!”

Când cărțile depind de cuvinte

Există la Alba Iulia o bibliotecă cu sute de manuscrise medievale și mii de tipărituri dintre cele mai vechi. De fapt e cea mai mare colecție de manuscrise și incunabule din România, o comoară pe care foarte puțini o cunosc și o pot prețui cum se cuvine. Este vorba de Biblioteca Batthyaneum, care a devenit obiectul unei dispute juridice.

 

Biblioteca Batthyaneum (în latină Biblioteca Batthyaniana) fost înființată în 31 iulie 1798 în Alba Iulia, din inițiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Ignațiu Batthyány.  Primele procese au avut loc imediat după moartea episcopului, între 1799-1826. Ele au fost intentate capitlului diecezan și Episcopiei de Transilvania de către familia episcopului Batthyány. În 1826 Tribunalul din Debrecen a hotărât definitiv și irevocabil că dreptul de administrare a Fundației Batthyány aparține capitlului diecezan.

Istoricul bibliotecii

Biblioteca Batthyaneum a fost amenajată în interiorul bisericii fostei mănăstiri a trinitarienilor, construită în stil baroc între anii 1719-1738. În anul 1784, în contextul reformelor religioase ale împăratului Iosif al II-lea, mănăstirea a fost dezafectată, cu intenția de a fi transformată în spital militar.

Clădirea a fost apoi achiziționată de episcopul Ignațiu Batthyány, care a transformat-o începând din anul 1792 conform scopurilor fundației sale. Între 1792-1798 episcopul Batthyány a finanțat și coordonat lucrările de amenajare a clădirii, destinate ca spațiu în care să funcționeze biblioteca, observatorul astronomic și tipografia diecezană.

La 31 iulie 1798, de ziua sfântului Ignațiu de Loyola (patronul onomastic al episcopului), Ignațiu Batthyány a redactat și semnat actul fundației Institutum Batthyanianum. Prin acest act, respectând legislația canonică, a donat Bisericii Catolice și Provinciei Transilvania observatorul astronomic, biblioteca și toate colecțiile personale, împreună cu clădirea și terenul aferent, ca structuri cu caracter public, oferind acces deschis la colecții oricui era interesat.

Situația actuală

Acum câțiva ani senatorul PNL Radu F. Alexandru cerea imperios demisia ministrului Culturii, acuzându-l că ar fi propus în timpul vizitei la Vatican, o administrare comună a Vaticanului și a statului român asupra Bibliotecii Batthyaneum. Ministrul a dezmințit categoric explicând că sensul demersului sau a fost cu totul altul. Biblioteca e revendicată în justiție de Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia și, pentru că nu găsise prea multă receptivitate la arhiepiscopul György Jakubinyi, căruia îi propusese o încheiere amiabilă a litigiului, a căutat susținere la Vatican.

În această lumină, demersurile ministrului par cât se poate de motivate și oportune. Dar după aceste ”dări în vileag”, probabil că nicio negociere nu va mai fi posibilă și că totul va rămâne la dispoziția instanței de judecată. Procesul se află în prezent la Curtea de Apel Alba Iulia (dosarul nr. 747/57/2015), la Secția de contencios administrativ. Pe scurt, Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia a solicitat restituirea Bibliotecii Batthyaneum, care fusese înființată în 1798 de episcopul catolic Batthyány Ignác, și care intrase în proprietatea statului după venirea comuniștilor la putere.

După 1990 , statul român a deschis calea restituirii proprietăților confiscate, dar, în practică lucrurile, au mers greu cu atât mai mult cu cât era vorba de bisericile maghiare privite aici cu o îndoită suspiciune. În 2012 CEDO a condamnat statul român pentru că împiedicase retrocedarea. Povestea e lungă și conține în textura ei întreaga istorie politică post-decembristă, afirmă editorialistul DW.ro

– continuă aici –

Culisele declarației pro-autonomie a maghiarilor de la Cluj Napoca

Rezoluţia semnată ieri la Cluj-Napoca de către cele trei formaţiuni politice maghiare (UDMR, PPMT şi PCM) este una pentru obţinerea autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc, care ar trebui să devină “o regiune autonomă în limitele sale istorice”, cu organism de decizie cu competenţe legislative şi executive regionale în domeniile educaţiei, culturii, informării, economiei, dar şi domeniul funcţionării propriului aparat de administraţie publică.

Liderii politici maghiari arată că “administraţia Ţinutului Secuiesc poate fi eficientă şi va servi interesele cetăţenilor, dacă are la bază structura fostelor Scaune Secuieşti”. De fapt declarația fusese anunțată zilele trecute de la Budapesta mai ales că anul acesta vor fi alegeri parlamentare în Ungaria. Scopul este coalizarea voturilor maghiarilor din Transilvania pentru Viktor Orban.

Conform declarației de acum câteva zile a liderului grupului parlamentar Fidesz, principalul partid de guvernământ din Ungaria va face tot posibilul ca acţiunea de adunare a un milion de semnături necesare susţinerii iniţiativei cetăţeneşti Minority SafePack,să fie una reuşită.

Gergely Gulyás a făcut această declaraţie săptămâna trecută la Budapesta, înainte să semneze iniţiativa cetăţenească europeană pentru minorităţi, Minority SafePack, lansată de Uniunea Federală a Naţionalităţilor Europene (FUEN). Politicianul a afirmat că este important pentru maghiarii din afara graniţelor Ungariei ca Bruxelles-ul să abordeze, în sfârşit, problema minorităţilor naţionale autohtone, alături de situaţia celorlalte minorităţi.

Până la 3 aprilie, un număr de cel puţin un milion de semnături trebuie adunate din şapte ţări, iar Comisia Europeană (CE) a stabilit şi numărul minim pentru fiecare ţară. În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile, Comisia, respectiv Parlamentul European au obligaţia să dezbată iniţiativa, a reamintit politicianul de la Fidesz, solicitând totodată ca indiferent de apartenenţa politică, toată lumea să fie partener în această cauză.

“În spiritul declaraţiei Conferinţei Permanente Maghiare (Máért), declaraţie semnată de toate partidele parlamentare, ne-am dori ca interesul pentru acest subiect să se păstreze şi în timpul campaniei electorale”, a mai spus Gergely Gyulyás referindu-se la campania electorală de dinaintea alegerilor parlamentare care se vor desfăşura în luna aprilie în Ungaria. Acesta consideră că trebuie evitată ca această cauză să cadă pradă luptei politice, deoarece este de interes pentru toate organizaţiile civile şi pentru fiecare maghiar.

Ioan Aurel-Pop

Potrivit evz.ro, principalii candidați la conducerea Academiei Române, rămasă fără președinte după decesul lui… nominalizați tot pe surse, sunt: academician Viorel Barbu, actualul președinte al Secției de Științe Matematice și academician Victor Voicu, în prezent secretar general al Academiei și Președinte al Secției de Științe Medicale.

Se pare că între cei doi academicieni este o luptă mai veche, primul având girul oamenilor de știință grație pregătirii profesionale ireproșabile, al doilea fiind un abil manager, care a dezvoltat, în particular, o afacere extrem de profitabilă în industria farmaceutică. Totuși în lumea academică se vorbește și de o variantă-surpriză: istoricul Ioan Aurel-Pop, academician și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca